S. 1:
Adesea-am vrut să
fiu cu tine, adesea nu puteam.
Adesea-am vrut să știu
că-i bine, adesea nu știam.
Adesea am trecut
pe-alături, nu m-ai cunoscut.
Adesea n-am vrut
să o faci, adesea mult am vrut ca…
Ref:
Tu ești unica pe
care-o vreau acum.
Nu mă supăra, nu
mai vreau să beau
Amărul din pahar,
să fumez țigări,
să fiu în zadar,
între lumânări… ca.
Tu ești unica pe
care-o vreau acum.
Nu mă supăra, nu
mai vreau să beau
Amărul din pahar,
să fumez țigări,
să fiu în zadar,
între lumânări.
S. 2:
Adesea reflectam
gândirea numai în cuvânt.
Adesea o făceam
chiar dacă n-aveam nici un gând.
Și marea cu
lumini într-însa adesea m-ademenea.
Cu tine vreau să
fiu, nu cu altcineva.
Bridge:
Adesea îți
zâmbeam, și-mi zâmbeai în schimb.
Adesea o făceam
chiar fără nici un gând.
Nu mă
cunoșteai, eu te-am cunoscut!
Am vrut să fac un
pas, însă timpul nu a vrut… ca!
Ref:
S. 3:
Poezii scriam
mereu, încă le mai scriu.
De ce o fac acum,
eu sincer nu o știu?!.
Știu că tu
ești unica pe care-o vreau acum.
De ce-s atunci
departe, adesea pe-un alt drum!!!.
Bridge:
Ref:
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința persistentă de a fi cu cineva, amestecată cu regretul pentru ocaziile pierdute și obiceiurile dăunătoare. Naratorul își dorește o relație autentică, dar se simte adesea blocat și indecis.