Michelangelo – 171
Răpească minții ce-i frumos urâta / pieire, ca să șteargă chipu-anume, / așa cum ea … →
Versuri corectate și adnotate
Răpească minții ce-i frumos urâta / pieire, ca să șteargă chipu-anume, / așa cum ea … →
Bătea și vânt prin spicele uscate, / Erau și mărăcini prin ele-ascunși, / Iar macii … →
Departe sus / Lucește-o stea / Furând nespus / Privirea mea; / În reverii / … →
Ce iarnă se-ntindea pe-un mal de vară: / Cu colţi de ger ce se-nfigeau cumplit … →
Tinerețea mi-a fost o sumbră furtună / Străbătută pe-alocuri de raze de sori; / Ploi … →
Simțeam că îmi lipsește. – Unde ești? / Am întrebat acolo, printre gânduri. / Nu … →
Metamorfoza. / M-ai schimbat pentru o frază / fără virgulă şi punct. / Ţi-ai deschis … →
Cu ce-am rămas din marea noastră sete? / Alături de pioase-odoare sacre, / am încuiat … →
Țara noastră este închisă, toți munții / acea zi și noapte au cerul scăzut ca … →
Ca așchia de aur ce țâșnește / dintr-un adânc obscure, curgând lichidă / într-un culoar … →