Limitări

Odisseas Elytis – Cartea Semnelor

de

Legea care sunt – nu mă va subordona. Un trup gol este unica prelungire a liniei de înțelegere care ne unește cu misterul. Să faci o săritură mai repede din înjosire. Infinitul există pentru noi, precum limba pentru surdomuți. Nu s-a născut încă Magellanul unui trandafir.

Fernando Pessoa – Nu Doar Acei Care Ne Invidiază

de

Nu doar acei care ne invidiază sau urăscNe trasează limitele şi ne asupresc; cei care ne iubescNe limitează nu mai puţin.Fie ca zeii să-mi garanteze, eliberat de toateIubirile, libertatea îngheţată din înălţimileVidului. Dorind puţin,Omul are totul. Nedorind nimic,El este liber. Neavând şi nedorind,El este egal, deşi doar om, cu zeii.

Marin Sorescu – Concurs

de

Într-o încăpere ca toate celelalte,Amenajată cu plafon zdravăn,Ne întrecem la sărituri în înălţime.Ştim precisCă nu poate sări nimeniMai sus decât tavanulSă fie şi Dumnezeu.Asta din cauza gravitaţieiCare ne trage mereu în jos,Încă din cele mai vechi timpuri.Dar continuămCu o îndârjire diavoleascăPentru că nu putem sta altfelCând avem în noi geniul înălţimii,Ca peştii zburătoriDorul aripilor adevărateZi … Citește mai mult

Marcela Benea – Marte

de

Priveam mersul tău smucit,poticnit:cine-și aruncase lațulpe luminoasele raze,prinzându-le strâns?Cuprins de furie,te zbăteai, precum bivoliiîși scutură coarnele,dar supusă,supusă în boltitul ocol ai rămas,liniștindu-te.Nici Universul nu-i scutit de angoase,nici libertatea de limite.

Marcel Breslaşu – Apartenența

de

Din orice nor care treceîți poți făuri un radvan –să-ți poarte spre șetaua cea recefierbintele vis năzdrăvan.Nu crede-n stihia-i domoală,în pașnicii-i pași de bătrân.Furtună duc norii în poalăși-ascund câte-un fulger în sân. Din orice dangăt de clopotîți poți face-o scară la cer.Al sângelui repede ropote singurul tău temnicer.E inima ta pământeanăfăcută să bată aici;spre-a cerului … Citește mai mult

Mihail Steriade – Privind Printre Zăbrelele de Visuri

de

Mă uit printre zăbrelele de visurila viață,așa cum un copil se uită printre gratiiîn soarele de dimineațăla cușca unei păsări.Și când trudit mi-acopăr ochiiprivesc atunci adânc în mineși înțeleg menirea sorții:cu suflet strâns în colivii de trup,cu trupuri strânse-n colivia vieții,ne irosim privirile cerșindo zare fără zid și gratii.

C. O. D – Limite

de

Strofa I:Vezi tu, n-a fost să fie,Admiram valuri triste ca velele îmbătrânite.Simte lipsa urmelor trecute și strivite,Totul se repetă, însă, acum n-a fost să fie.Anii trec de parcă n-a uitat nimic la fel ca tine,Cândva, poate trecem peste, simțurile îmi joacă feste,Ca gata să manifeste, dar se opresc la fix,Declin polemic.Trăim, mint, ne rezumăm la … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Sonetul

de

E-o sfântă datorie căutareaDe forme noi, și asta ți se cere:Dar poți, ca noi, să judeci în tăcere,Și pas cu pas să-ți drămuiești mișcarea.Căci îngrădirea însăși, când e-n stare-aSupune spiritele, dă plăcere;Și opera-i deplină și-n putereCând îți alină-n sine însetarea.Și eu aș vrea-n artistice soneteSă fac plin de-ndrăzneală dintr-o datăTot ce-i mai bun în mine … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Necesitate – Străvechi Cuvinte Orfice

de

Și iată, iarăși e cum scrie-n stele:Condiții, legi, voința, chiar tenace,O vrere-i doar, sub obligații grele,Iar bunul plac în fața vrerii tace;Multe iubim, dar renunțăm la ele,Din dor și chef cerința sclavi își face.Părem, doar, liberi; anii iau aminteCă suntem mai constrânși ca înainte.