Și iată, iarăși e cum scrie-n stele:
Condiții, legi, voința, chiar tenace,
O vrere-i doar, sub obligații grele,
Iar bunul plac în fața vrerii tace;
Multe iubim, dar renunțăm la ele,
Din dor și chef cerința sclavi își face.
Părem, doar, liberi; anii iau aminte
Că suntem mai constrânși ca înainte.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că, deși ne dorim multe, suntem adesea constrânși de circumstanțe și obligații. Iluzia libertății este pusă sub semnul întrebării, sugerând că suntem mai puțin liberi decât credem.