Mă uit printre zăbrelele de visuri
la viață,
așa cum un copil se uită printre gratii
în soarele de dimineață
la cușca unei păsări.
Și când trudit mi-acopăr ochii
privesc atunci adânc în mine
și înțeleg menirea sorții:
cu suflet strâns în colivii de trup,
cu trupuri strânse-n colivia vieții,
ne irosim privirile cerșind
o zare fără zid și gratii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de captivitate și limitare în viață, comparând existența cu o cușcă. Vorbește despre dorința de a evada și de a găsi o perspectivă mai largă, dincolo de constrângeri.