Richard Bach – Argumentează
Argumenteazăîn favoarea propriilor limitări,și, fără îndoială,le vei avea.
Versuri corectate și adnotate
Argumenteazăîn favoarea propriilor limitări,și, fără îndoială,le vei avea.
Într-un vers de opt silabe,ce nu încape,dacă-ntr-un cântec, numai unul,încape marea?Opt silabe sunt prea multespre a cânta.Mi-ajunge una, să cuprindămarea în ea.
Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,Am trimis soli și iscoade,Am făcut tot ce-am putut:Pretutindeni, la capăt, era un zidÎnalt.De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,Știam de ce e zidul și de când și până când,Dar nu de asta … Citește mai mult
Cântecul păsării sus,Cântecul apelor josŞi eu ca un trunchi de stejarPrins între ele:— ”Pasăre dă-miTrilul tău, clar.Murmurul tău,Apă, mi-l da! ”.— ”Aripă n-aiSă desfăşoriAerianRâsul solar. ”— ”Nu eşti cristalPribegitor,NeturburatPlânsul să-mi furi. ”— ”Aripi şi valDacă-mi lipsesc,Tainic îmi ducZeii senini. ”Cântecul păsării sus,Cântecul apelor josŞi eu ca o greaStană-ntre ele.
O! Câtă sârmă ghimpată am purtat în mine,câtă soartă, cât abis, câte zăbrele și tranșee
Colinda pe loc.Niciodată nu putem greși prea multdin pricina propriilor noștri ochi care văd aceasta.Și nici minți nu putem prea mult să mințimdin pricina spaimei de-a rămâne noi înșine surzi.Nici prea mult nu putem să trăimși nici prea frumos nu putem să trăim.Altfel am putea să ne dezamăgim strămoșii.Altfel am putea să ratăm șansa de … Citește mai mult
Nimic nu lămureșteNimic nu tălmăceșteLa nimic nu renunțăNețărmurirea n-o cuprindeSperanței nu-i dă viață.Nu creează reguli noi de jocLa distracții nu participăAre locurile eiPe care trebuie să le completeze.Dacă nu-i o vorbire ezotericăDacă nu se exprimă originalDacă nu trezește mirareProbabil că așa trebuie.Este supusă propriilor nevoiPropriilor posibilități și limiteSingură se întrece pe sine.Nu ocupă locul alteiaȘi … Citește mai mult
Ah! Muza mea-i săracă, evident,Când s-ar putea distinge negreșit,Căci tema, fără niciun ornament,E mai măreață decât ce-am slăvit.Să nu mă-nvinuiești că nu mai scriu!Cată-n oglindă, chipul vei zări,Care întrece tot ce eu descriuȘi de rușine versul îmi va fi.N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dregStricând astfel ce-a fost odată bun?N-are alt scop poemul ce-l închegDecât … Citește mai mult
Delimitări.Noi, plantele,Nu suntem feriteNici de boală,Nici de nebunie(N-ați văzut niciodatăO plantăÎnnebunită,Încercând să intreCu mugurii în pământ?),Nici de foame,Nici de frică(N-ați văzut niciodatăO tulpină galbenăÎncolăcindu-se printre gratii?).Singurul lucruDe care suntem ferite(Sau poate private)E fuga.
Poetului Tiberiu Utan.Cum seamăn eu cu tine, mare,La fel, mereu neliniștit,Închis din patru părți de timpul,Din care nu e de ieșit. Mă zbat adânc, fără cruțare,Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,Dar oricât aș lovi de tareDegeaba țărmii mi-i lovesc. E-o luptă fără-asemănare,Sunt malurile prea de fier.Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,Doar cu bucata mea de cer. … Citește mai mult