Petru Creţia – Zidul

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,Am trimis soli și iscoade,Am făcut tot ce-am putut:Pretutindeni, la capăt, era un zidÎnalt.De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,Știam de ce e zidul și de când și până când,Dar nu de asta … Citește mai mult

Ion Pillat – Tăcere

Cântecul păsării sus,Cântecul apelor josŞi eu ca un trunchi de stejarPrins între ele:— ”Pasăre dă-miTrilul tău, clar.Murmurul tău,Apă, mi-l da! ”.— ”Aripă n-aiSă desfăşoriAerianRâsul solar. ”— ”Nu eşti cristalPribegitor,NeturburatPlânsul să-mi furi. ”— ”Aripi şi valDacă-mi lipsesc,Tainic îmi ducZeii senini. ”Cântecul păsării sus,Cântecul apelor josŞi eu ca o greaStană-ntre ele.

Nichita Stănescu – Colinda Pe Loc

Colinda pe loc.Niciodată nu putem greși prea multdin pricina propriilor noștri ochi care văd aceasta.Și nici minți nu putem prea mult să mințimdin pricina spaimei de-a rămâne noi înșine surzi.Nici prea mult nu putem să trăimși nici prea frumos nu putem să trăim.Altfel am putea să ne dezamăgim strămoșii.Altfel am putea să ratăm șansa de … Citește mai mult

Tadeusz Rożewicz – Poezia Mea

Nimic nu lămureșteNimic nu tălmăceșteLa nimic nu renunțăNețărmurirea n-o cuprindeSperanței nu-i dă viață.Nu creează reguli noi de jocLa distracții nu participăAre locurile eiPe care trebuie să le completeze.Dacă nu-i o vorbire ezotericăDacă nu se exprimă originalDacă nu trezește mirareProbabil că așa trebuie.Este supusă propriilor nevoiPropriilor posibilități și limiteSingură se întrece pe sine.Nu ocupă locul alteiaȘi … Citește mai mult

William Shakespeare – Sonetul 103 [Sonnet CIII]

Ah! Muza mea-i săracă, evident,Când s-ar putea distinge negreșit,Căci tema, fără niciun ornament,E mai măreață decât ce-am slăvit.Să nu mă-nvinuiești că nu mai scriu!Cată-n oglindă, chipul vei zări,Care întrece tot ce eu descriuȘi de rușine versul îmi va fi.N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dregStricând astfel ce-a fost odată bun?N-are alt scop poemul ce-l închegDecât … Citește mai mult

Ana Blandiana – Delimitări

Delimitări.Noi, plantele,Nu suntem feriteNici de boală,Nici de nebunie(N-ați văzut niciodatăO plantăÎnnebunită,Încercând să intreCu mugurii în pământ?),Nici de foame,Nici de frică(N-ați văzut niciodatăO tulpină galbenăÎncolăcindu-se printre gratii?).Singurul lucruDe care suntem ferite(Sau poate private)E fuga.

Virgil Carianopol – În Fața Mării

Poetului Tiberiu Utan.Cum seamăn eu cu tine, mare,La fel, mereu neliniștit,Închis din patru părți de timpul,Din care nu e de ieșit. Mă zbat adânc, fără cruțare,Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,Dar oricât aș lovi de tareDegeaba țărmii mi-i lovesc. E-o luptă fără-asemănare,Sunt malurile prea de fier.Nici eu nu-s mulțumit, ca tine,Doar cu bucata mea de cer. … Citește mai mult