Versuri corectate și adnotate
A fost odată-n vremuri, departe, un palatCe strălucea-n întinsuri pe-o țară-n lung și-n lat,Jur împrejur grădini, fântâni țâșnind mereuDin gura lor de aur sclipiri de curcubeu.Acolo un mândru rege, victorios, bogat,Stătea pe tronu-i falnic palid și-ngândurat.Gândirea-i era spaimă, ochii-i erau caliciCuvântu-i era sânge iar vorbele lui bici.Doi cântăreți odată veniră la palat,Unul cărunt de plete, … Citește mai mult
Cel dintâi șah.Cum dihkan-ul povestește, cine cel dintâi și-ntâi,oare, -a căutat coroana stăpânirii pre pământ?Cine și-a fost pus pe frunte luminosul diadem?Nimeni din întreaga lume amintirea nu-i păstră,dar dacă un fiu primit-a de la tata datini vechiși din spusa părintească-ți pomenește de acelcare și-a durat puterea falnică și, între șahi,cel dintâi atinse piscul stăpânirii pre … Citește mai mult
Venea în prag de primăvarăLa bieți pastori, cu bune vești,Când vesel ciocârlia zboară,O fată mândră din povești.De unde vine mândra fată,Meleagul nimeni nu-i știa;Și urma-i se pierdea de-ndatăCe bun-rămas venea să-și ia.Simțeau o caldă bucurieÎn preajma lor când o știau,Dar de nespusa-i mărețieEi, stingheriți, se-ndepărtau.Ducea cu ea și rod și floare –Pe alt tărâm au … Citește mai mult
Cap și pajură, cap și pajură.1. Am fost și vom fi o legendă vieAm trecut prin multe, dar lumea nu știeAm știut în viață cum să ne impunemȘi în vârful piramidei să rămânem.Suntem frați buni și nimic nu ne dezleagăÎmpreună suntem o inimă-ntreagăForța și onoarea, apa și pământulȘi nimeni din lume nu ne întoarce cuvântul.REFREN.. … Citește mai mult
Strofa 1:A fost odată ca niciodatăO poveste dintre un băiat și o fatăTotul era frumos, chiar minunatDar a venit o zi, când ceva s-a întâmplatDeparte de tine în noaptea pustieAm început să cred, că totul e deșertAș vrea să înțeleg, de m-ai părăsitSoarta a fost crudăPe noi ne-a despărțit. Prerefren:Noaptea, este simbolul tăuNoaptea, este vremea … Citește mai mult
Rondelul domniței.Ieșind din balta Craiovița,Unde-a fost crai Craiovișin,Văpaie, vezi plutind domnițaMai argintată ca un crin.Sub lună-i tremură cosița,În suflet poartă ca un chin,Plutind pe balta Craiovița,Unde-a fost crai Craiovișin.Își duse viața-ntr-un suspin,Nedându-și nimănui gurița,Dar a rămas mironosițaDin veacul cel de tot creștin,Plutind pe balta Craiovița.
Nu știu câți au avut tupeul să stea cu mine pe beatCine-a avut, a fost acolo lângă mine, și tu la rândul tău l-ai simțitCând i-am trimis la scris, mulți s-au ofilitCă atunci când lângă tine-i o bestie de granit,Care te-a ochit!Unde cred că se-ascund ei?Asasinez la peron deschis, ținta aia: 1933!Nu este timp de … Citește mai mult
Lucra Manole meșterul cu trudăȘi fără spor la zidul legendar,Că-n faptul nopții, piatra de sub varSmintea din loc cu tencuiala udă.Dar n-a mai fost istovul în zadar,Când a zidit cu desnădejde crudă,În temelii, un om străin, nici rudă,Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.S-a-năbușit năprasnic fericirea,Dar întărită-i schela. Turnuri sfinteSclipesc urcând în soare … Citește mai mult
I.Dragoș, mândru ca un soare,A plecat la vânătoare.Ghioaga și săgeata luiFac puștiul codrului!Cerbul moare, urșii pierȘi vulturii cad din cerIată că-ntr-o dumbrăvioarăEl zărește-o căprioară,Fiară blândă de la munte,Cu steluță albă-n frunteȘi cornițe subțireleȘi copite sprintenele.Căprioară cum îl simteLasă locurile strâmte,Fuge, saltă, zboară, piere,Ca un vis, ca o părere;Iară Dragoș înfocatO gonește ne-ncetat.Zi de vară cât … Citește mai mult
I.În rai nici o minune plăcută nu lipsea.Văzduhul lin, răcoare, a crini amirosea,căci albele potire în veci tot înfloritescoteau din a lor sânuri arome nesfârșite.Lumina era moale și-ndemnătoare șopții.Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma nopții.Prin arbori cântau păsări, prin aer zburau îngeri,și nu găseau răsunet în el a lumii plângeri;căci scris era pe ceruri, … Citește mai mult