Rondelul domniței.
Ieșind din balta Craiovița,
Unde-a fost crai Craiovișin,
Văpaie, vezi plutind domnița
Mai argintată ca un crin.
Sub lună-i tremură cosița,
În suflet poartă ca un chin,
Plutind pe balta Craiovița,
Unde-a fost crai Craiovișin.
Își duse viața-ntr-un suspin,
Nedându-și nimănui gurița,
Dar a rămas mironosița
Din veacul cel de tot creștin,
Plutind pe balta Craiovița.
Sensul versurilor
Piesa evocă o legendă tristă despre o domniță care își trăiește veșnicia într-un suspin, plutind pe o baltă, ca o fantomă a unei iubiri neîmplinite. Ea reprezintă o figură tragică, marcată de suferință și de o viață trăită în izolare.