Versuri corectate și adnotate
La izvorul de la moarăS-o oprit dorul aseară,S-o oprit să se-odihnească,Bădelui să-i tăinuiască.Să-i spună de draga luiOri de floarea crinului,Crinul noaptea înflorește,Ea de dor nu se-odihnește.– Spune-mi, badeo, ce-ai pierdutDe stai trist și abătut!– N-am pierdut nici cal, nici șa,Mi-i gândul la mândra meaC-am lăsat-o singureaCu dorul, cu dragostea.
La izvor, la izvorele, bade dragă,Semăna-ț-am viorele, bade dragă,Viorele, flori adânci,Când le vezi, badeo, să plângi!Să plângi că n-ai știut alege, bade dragă,Dintre flori n-ai știut culege, bade dragă,Gură roșie de fragăS-o iubești o viață-ntreagă.Te-așteptai seara pe lună, bade dragă,Și-am trimis dorul să-ți spună, bade dragă,Că-nfloresc iar vioreleLa izvor, la izvorele.
Constantine, Constantine, Mă mir și mă uit la tine,Ziua, noaptea, prin pădure,Plin de rouă, vai de tine!Și, dacă mă uit mai bine,Constantine, Constantine,Udă-i cămașa pe tine.Mărioară, Mărioară,Ia cămașa și mi-o spalăCu săpun de tămâioară,S-o usuci în sân diseară.Și pentru atâta lucru,Mărioară, Mărioară,Nu ți-ar mai putrezi trupul.Cu săpun de tămâioară,S-o usuci în sân diseară.Și pentru atâta … Citește mai mult
Vuind ș-azvârl șuvoaiele devalePe deal stă zarea de brânduși albită.În aer e-o căldură liniștită,Pe bolți un nor de-argint se rupe-n pale.Sar apele din matca prididită;Un cocostârc, pe mal, pășește-agale,Dând spaima-n broaștele ce-i fug din cale.Ies aburi calzi din pajiștea-ncropită.Și nici un sloi n-a mai rămas pe gârlă;Doinind, s-aude trișcă de la târlă.Iar mieii, strânși în … Citește mai mult
ICunosc o fântână pe valea umbrită,Un grangur de aur cântând m-a-ndemnatS-adorm între frunze de plopi şi răchită,Să uit de oraşul în care-am oftat.Pe valea umbrită cunosc o fântână,O mierlă cu care de vorbă am stat,Aflând că durerea o sufăr stăpână,A râs cât se poate, iar eu am oftat.Pe valea umbrită cunosc o fântână. IIPrin frunze … Citește mai mult
Surpa-n al mării aprig valUn izvoraș, din stânci semețe.Oceanul – navelor fatal –Îi zise: „Ce vrei, plângărețe?”.Furtună, groază-mi sunt de-un neamȘi scapăt unde-ncepe cerul.Imens sunt, ce nevoie amDe-un d-al de tine, prichindelul?”.Și-a zis izvoru-nspre titan:„Îți dau – neglorios, tăcut –Doar ce-ți lipsește – vast ocean –Un pic de apă de băut!”
Căprioare ușoare îmi aleargă prin vine.Te caută-n codrupe tine.Și-n umbra trupului tău se apleacă ușor:în sfârșit au ajunsla izvor.
Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură,Prevestind un soare dulce cu lumină și căldură,În curând și el apare pe-orizontul aurit,Sorbind roua dimineții de pe câmpul înverzit.El se-nalță de trei suliți pe cereasca mândră scarăȘi cu raze vii sărută june flori de primăvară,Dediței și viorele, brebenei și toporașiCe răzbat prin frunze-uscate și s-arată drăgălași.Muncitorii pe-a … Citește mai mult
Apă rece de izvorDe doi ochi mi-e tare dor, mi-e tare dorCalc pe iarbă, nu se apleacăDorul la suflet mă seacă, rău mă seacă.Apă rece de izvorDe doi ochi mi-e tare dor, mi-e tare dorCalc pe iarbă, nu se apleacăDorul la suflet mă seacă, rău mă seacă.Vino, ploaie, și-mi stinge inimaVino, vântule, și-mi șterge lacrimileVino, … Citește mai mult
La apus coboară jar mocnit din cer.Îmi inundă ochii cu rugini de fier.Aprigă ninsoare de scânteie viiCaldă dezmierdare peste aripi gri.Curg în șoapteZori de noapteCurg în șoapteZori de noapte.La apus coboară jar mocnit din cer.Îmi inundă ochii cu rugini de fier.Aprigă ninsoare de scânteie viiCaldă dezmierdare peste aripi gri.Curg în șoapteZori de noapteCurg în șoapteZori … Citește mai mult