Apă rece de izvor
De doi ochi mi-e tare dor, mi-e tare dor
Calc pe iarbă, nu se apleacă
Dorul la suflet mă seacă, rău mă seacă.
Apă rece de izvor
De doi ochi mi-e tare dor, mi-e tare dor
Calc pe iarbă, nu se apleacă
Dorul la suflet mă seacă, rău mă seacă.
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile.
Merg la deal și merg la vale
Peste tot urmele tale, tale
Și m-am luat după ele
Și m-au dus până la stele, pan’ la stele.
Merg la deal și merg la vale
Peste tot urmele tale, tale
Și m-am luat după ele
Și m-au dus până la stele, pan’ la stele.
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile.
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile
Vino, ploaie, și-mi stinge inima
Vino, vântule, și-mi șterge lacrimile
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru cineva, un dor care îl urmărește pretutindeni, chiar și până la stele. Natura este invocată ca o alinare, dar și ca o reflectare a stării sale interioare.