La izvorul de la moară
S-o oprit dorul aseară,
S-o oprit să se-odihnească,
Bădelui să-i tăinuiască.
Să-i spună de draga lui
Ori de floarea crinului,
Crinul noaptea înflorește,
Ea de dor nu se-odihnește.
– Spune-mi, badeo, ce-ai pierdut
De stai trist și abătut!
– N-am pierdut nici cal, nici șa,
Mi-i gândul la mândra mea
C-am lăsat-o singurea
Cu dorul, cu dragostea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și nostalgie. Un tânăr își amintește cu tristețe de iubita pe care a lăsat-o singură, copleșită de dor și dragoste.