La izvor, la izvorele, bade dragă,
Semăna-ț-am viorele, bade dragă,
Viorele, flori adânci,
Când le vezi, badeo, să plângi!
Să plângi că n-ai știut alege, bade dragă,
Dintre flori n-ai știut culege, bade dragă,
Gură roșie de fragă
S-o iubești o viață-ntreagă.
Te-așteptai seara pe lună, bade dragă,
Și-am trimis dorul să-ți spună, bade dragă,
Că-nfloresc iar viorele
La izvor, la izvorele.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul unei iubiri pierdute, amintindu-și de momentele petrecute la izvor și de dorința ca persoana iubită să realizeze ce a pierdut. Motivul central este reprezentat de viorele, simbol al amintirii și al regretului.