Versuri corectate și adnotate
Inexorabilte succedă şicitește numărul tău de tricou;nimic nu îți incumbăși la nimeni nu mai aparții;cine te-a zămislit era ușuratic,dai de înțeles unui zeucare avansează de-a lungul taluzului.Trezești pământul,aripi de iasomieiau aerulcând severă seara te învelește;dar tu nepăsătornu asculți beznelenici nu te tulbură frigulfără glascare scorojește oaseledinspre carul elegantpe care îl scrutezi tresărindca o insectăfrugală a … Citește mai mult
În albul infinit,zăpadă, nard, salină,și-a pierdut reveria.Culoarea albă umblăpeste tăcutul covordin pene de porumbiță.Fără ochi, fără chip,nemișcat suportă un vis.Dar freamătă pe dinăuntru.În albul infinit,ce rană pură și marereveria lui a lăsat.În albul infinit.Zăpadă. Nard. Salină.
Cel care-a dormit cu frunteape sârma unui zeu în contemplareva încerca zadarnic să atingăo margine a realului.De tot ce i-a fost hărăzitrareori se va apropia –cu ochi halucinați de spaimacă-l urmărește cineva din vis.Orbul antic pe care privireaîl incomodase-ntr-atât să-nțeleagăașteaptă pe țărm cu o bâtă –la fel, de el însuși, se apără.
Râul timpului urlăPe la ferestre: cadavre.Împărțeam frigul morțiica pe-o rație de pesmeți în tranșee.De nici un lucrusufletul meu nu se apropie
Timp de luni, mâna mea a fost închisăîntr-o cutie de staniu. Nimic nu era acolo, ci balustradele de metrou.Poate că este învinețit, credeam,și de aceea au închis-o.Puteți spune timpul prin asta, m-am gândit,ca un ceas, de cele cinci articulații ale saleiar venele subterane subțiri.Se afla acolo ca o femeie inconștientăalimentat de tuburi de care nu … Citește mai mult
Mi-am dat seama, demult,sunt amfibiu, ca broasca.În fund, unde urlă cerul,mă ascund acum, și versule bulă cu patos alarmant.N-am stăpâni grijulii,nu am la ordin o vierme.Ca peștii și zeii,în mare și-n cer trec zilele.Marea ce mă cuprindee lume obscură, moale.Cerul e ca o lucire,ce omenirea îl are.
Un pat de spital gol, și răsare o laleaDintr-o vază spartă seacă ce inspiră avuțieLângă pastila de somn, un anestezicStai calm, ție n-o să-ți pese când vor trece..Lângă, un bilet de adio, nu știu cum de poți vedeaOchii tăi n-ajung în dreapta, ți l-a citit cineva?Ce paradoxal, e păcat că au venitȘi degeaba sunt aici … Citește mai mult
Bate ceasul doisprezece,Casa goală, patul rece,Cheia taie foarfece,Ușa mă petrece.Toamna coase-n mii de ace,Ploaia haină să mă-mbrace,Tună noaptea-n angină,Cine e de vină?Bonjour Madame,S-a rupt în două firul de wolfram.O, tu, alt mal,Trimite-mi ploi, am toamna cod poștal.Bate ceasul doisprezece,Casa goală, patul rece,Cheia taie foarfece,Ușa mă petrece.Toamna coase-n mii de ace,Ploaia haină să mă-mbrace,Tună noaptea-n angină,Cine … Citește mai mult
Geamurile dialoghează cu ploaia – iar oglinzile zidurilor cuvântul • asfaltul cu luciul gâlgâind • într-adevăr – când plouă –parcă ferestrele – oglinzile şi labirinturile s-ar vomita unelepe altele • invers vine şi totuşi nu pleacă • nisipul e un şamanroşcat cu toate paginile întâmplărilor rupte • doar vântul semai întâmplă – doar ploaia-şi mai … Citește mai mult
Iarăși mă dorciolanele bătrâne.Cât de căruntși cât de jalnic sunt!Trăiesc aici uitat,de azi pe mâine,o frunzăîntre ceruri și pământ.Unde-ai rămas,o, patria mea dragă?În jur –flecari neistoviți și mulți.Nimic de-aceste vremurinu mă leagă:Curândmă voi însingura în munți.