Isolation

Ion Caraion – Solitarul Obiect Cosmic I

de

Totul era găsit, căutam în zadar.Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa.În afara durerii nu e schimbare la față.Foarfeca frunzei care cade și taie aerulcroiește-n postavul văzduhului haine pentru brumă.Parcă ar trece o trăsură prin perdeleCătre turnul de gumă.

Eugen Jebeleanu – Și Am

de

Și am ceea ce nu am vrutși nu aș fi visattot ceea ce n-aș fi doritnici unui om.fiți veseli și nu încercațisă înțelegețide vreți n-aveți decâtsă spuneți că-s hermetic.că m-am închis în harfa unor gratiiivite chiar din mine și pe carele zgudui fără să se-audă.nemaiavând nimic ce spunespun că e bine.

Nichita Stănescu – Stare

de

Până la urmă cade sub inimăalunecând de pe ea, – o mască sonoră.Carnea străvezie a orelore mai pietroasă, cu fiecare oră.Linia frântă de fulger piezișia locul privirilor goale.Totul se trage în jurul meu, înapoiîn largi și reci rotogoale,și rămân drept – (e un fel de a zice)drept ca firul de plumb spânzurândla muchia roșie, nezidităa … Citește mai mult

Sara Teasdale – Singura

de

În pofida iubirii, sunt singură,Dincolo de tot ce am luat şi dat –Dincolo de toată tandreţea taUneori de viaţă m-aş fi lepădat.Sunt singură, mă simt ca şi cum aş zăboviPe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,În jurul meu, doar viscole şi doar zăpadă,Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;Cu ţărâna potrivnică … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Între Două Nopți

de

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.Afară bătea vântul. Afară era ploaie.Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.Afară bătea ploaia. Afară era vânt.Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.S-a ridicat la geamuri pământul până sus.Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,Cu moaștele-i de … Citește mai mult

Horia – Gânduri

de

Și iată cum se destramăPuțin câte puținCând nu mai aiNiciun gând plin. Toate sunt plecateRătăcite undevaDu-se la persoanaCare odată te iubea. Toate sunt plecate,Toate-s destrămateDe un membru al familieiCare nu te-nțelege. Toate-s destrămate,Toate-s adunateÎntr-un trup care nu mai poateSă alerge singur. Să înfrunte singurO lume mizerăȘi plină de oameni falșiȘi plini de invidie de care … Citește mai mult

Dan Deşliu – Soledad

de

Parc-aș trăi într-un castelde carne vie și de oasela orice foșnet dureroasede șarpe sau de porumbel.Un castelan al nimănuicăci nimeni pavăza nu-i ceredecât eretica plăcerede-a ști ce este și ce nu-i.Ca un incest neconsumattot ce-am trăit mă arde încămeduza pe un colț de stâncăsub care valurile bat.Din turla ultimului gândscrutez reptilele blajinecu ochi de sulf … Citește mai mult

Rumi – Selecții: Târziu Eu Însumi în Barca Propriei Mele Ființe

de

Târziu, eu însumi, în barca propriei mele ființe,nici o lumină și nici un țărm nicăieri,și nori pretutindeni. Am încercatsă mă mențin la suprafață și totuși sunt dejadedesubt, trăind împreună cu oceanul.