George Bacovia - Ego
Ego. / Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie – / Și … →
Ego. / Tot mai tăcut și singur / În lumea mea pustie – / Și … →
La pian: spatele meu în lume. / La pian: în spatele unui zid înalt. / … →
Fug rătăcind în noaptea cetății, în turn miezul nopții bate rar; / E ora când … →
Balconul mi l-am închis / fiindcă nu vreau s-aud plânsul / dar înapoia cenușiilor ziduri … →
Camera mea e ferită de vânt, / cucernică, o țigară, / atât de mistică, că … →
Anii nu se scurg, în cafea / e sare, și pe pâinea cu unt, / … →
Dar urletele mele / rănesc / ca fulgerele / dogitul clopot / al cerului. / … →
Câteodată, / Surâsul nu-i decât un geamăt / Ce nu se-aude. / Câteodată, / În … →
Poate-ntr-o dimineață prin aerul sticlos, / arid, întors, vedea-voi miracolul activ; / nimic îndărătu-mi, golul … →
Totul era găsit, căutam în zadar. / Sămânța nimănui nu poate fi în afara sa. … →