Alexandru Hrisoverghi – Al XVIII-lea
Veacuri trecură în veacuri, cu ani mulți acoperiți;Așa ani s-au dus cu anii, ce de vremi ne sunt răpiți.Unde zac, nime nu știe și nici vrodată va ști;Din întunerec vremea se naște, și-n întunerec în veci va fi.
Versuri corectate și adnotate
Veacuri trecură în veacuri, cu ani mulți acoperiți;Așa ani s-au dus cu anii, ce de vremi ne sunt răpiți.Unde zac, nime nu știe și nici vrodată va ști;Din întunerec vremea se naște, și-n întunerec în veci va fi.
Ioana la-ntuneric e pusă și la postCăci nu știu ce făcuse. Iar eu, fără de rostM-am dus să văd proscrisa cum sta la cotineațăȘi-i strecurai, în umbră, borcanul cu dulceață.Nelegiuire mare. Toți dimprejurul meuCe stau veghind la paza moralei tot mereuS-au încruntat, când Ioana îmi spuse fără preget:– N-am să mai vâr de-acuma în nasu-mi … Citește mai mult
III.Se-ntunecă de ziuă şi parcă-n mii de harpeIzbeşte coada-i neagră cumplitul mării şarpeŞi ţărmuri de-ntuneric se-aruncă şi se sfarmăDe negrele talaze, cu ţipete de-alarmă.Manej de zei şi vulturi dezaripaţi de fugăMarea de chip îşi trage vânăta nopţii glugă.Şi dacă mâine, trupu-mi, cu braţele-osteniteDin ceaţă-o să te strige cu crabii în orbite?
Luna noaptea ea apare,Când afară-i întuneric,Să facă puțin lumină să se spele Motănila,Dar motanul hoțomanul,Stă la pândă până seara să se culce și bunica să prindă pe șoricica.
Între alb și negru e atâta culoare,E atâta speranță, e atâta candoare;E atâta trăire, e atâta lumină,Sunt atâtea nuanțe, e forță divină.Între alb și negru trăim pentru-o clipă,Împărțind-o în ani, luni și zile,Culorile calde și reci ne animă,Lumina din ele ne dă energie.Dinspre alb către negru pornim,Spre a ne-ntoarce din nou către alb,Și pe drumul … Citește mai mult
E beznă nesfârșită și nu sunt zări senine,Frumos e încă cerul purtând cenușa lui.Iar cei ce în cetate cerșesc plângând o pâineNu știu nici până astăzi de mila nimănui.Și-i stinsă vocea gloatei… Peste canal nu zboară.Pesemne-n somnul Nevei demult s-a mistuit.Cumplită e chemarea: Doboară! O doboară!Dar nu trezește milă în valul adormit…Pe cerul de cenușă … Citește mai mult
Ah… adevărul suspendat,Acum, făcând un cântec și restrânsȘi va expune totul în conjunctura nopții.Care este cel fals?Și care este cel ascuns?Totul din el poate fi văzut de tineAcum cântCu un cuvânt golInimii tale goale.Nu pot să te las singurăCând îmi închid ochiiLa fel ca stelele căzătoareVa fi bine dacă lumina lunii bea aerulDoar ca întunericul, … Citește mai mult
Stau singur prins între 4 pereți prea reciÎn compania unor umbre și cu mintea terciUrmărit de niște demoni care vor să mă-nhațeCu gânduri și cu vise necurate să mă ataceSpun toate astea cu frică și cu multă îndoialăVăd totul în negru și viața pare o capcanăCaut cu disperare o ieșire, da’ nu găsescM-am săturat de … Citește mai mult
Nu, nu-s eu, altul e cel ce suferă.Eu n-aș fi putut. Tot ce s-a întâmplatAcoperiți c-un giulgiu negru,Și îndepărtați felinarele..Noapte
Târziu și timpuriu stau față-n față,Lumină și-ntuneric se privesc,Firesc e Nepătrunsul Nefiresc,În neschimbata curgere de viață.În preafinit nemărginita zareAcorduri largi tăcerile ascund;Ascult atent la tonul lor profundȘi crește-n mine aspră întrebare.Un deget, doar un deget pus pe ranăNedumerirea o transformă-n crez..Ce vis mai alb mai pot să-mi luminez,Când Necuprinsul L-am cuprins sub geană?.Târziu și timpuriu … Citește mai mult