Acolo-n stradă-o casă se-nălța
Și-n întuneric conducea o scară.
Fugeau lumini când ușa scârțâia,
Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.
Sub firma ”Flori”, acolo-n asfințit
Puteai zări închisă ușa albă.
Acolo pași stingându-se-au muțit
Pe trepte, în lumina-aceea slabă.
Un stor lăsat pe-un geam de la etaj
Împiedica privirile să vadă
Și, ca un rid pe frunte, -acel pervaz
Închipuia grimase pe fațadă.
Ferestrele-n amurg se luminau,
Erau cântări și dansuri, veselie,
Dar de afară nu se auzeau..
Doar sticla-n geamuri fulgera pustie.
Sub lampa care-abia mai pâlpâia
O umbră se vedea pășind pe scară.
Fugeau lumini când ușa scârțâia,
Se-nstăpânea pe urmă bezna iară.
1 mai 1902
Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”
Sensul versurilor
Piesa descrie o casă misterioasă dintr-o stradă, unde se petrec lucruri ciudate, ascunse de ochii lumii. Casa pare să ascundă secrete și amintiri estompate, sugerând o atmosferă de mister și melancolie.