Alberto Blanco – Bufnițele

În urma fiecărui nor, al fiecărui munte,
al fiecărei ramuri și coroane,
stau bufnițele-n noapte.
Se-ascund în fumul de bageacuri.
Și se hrănesc cu neînțelegeri
și cu fosforescente stele.
În întuneric ele se confundă,
cu negrele funigini
ca și cu umbra lor.
Cu-ngemănate faruri – ochii lor –
minuțios pătrund
obscure ape.
Vorbesc cu vântul.
Cu ploaia lăcrimează.
Și tac în răsărit.

Los búhos.
Detrás de cada nube, de cada monte
de cada copa, de cada rama
hay búhos en la noche.
Se esconden en el humo de las pipas.
Se alimentan de malentendidos
y estrellas de neón.
En la oscuridad se pueden confundir
lo mismo con esas cenizas
que con sus sombras.
Con los faros gemelos de sus ojos
recorren parsimoniosamente
las aguas de la noche.
Y conversan con el viento.
Sollozan con la lluvia.
Se callan con el sol.