Se-ntunecă biserica mai tare
La nunți, botezuri sau înmormântări.
Și-acolo – șerpuia un drum, pe care
În asfințit pășea un călător.
Era acolo zarea nesfârșită,
Aiurea – bezna tot acoperea.
Și piatra-n umbră se cedea trezită,
La pași, cu pași prin colțuri răspundea.
Pe toți drumeții-i însoțea agale
Ecouri pe sub, pas cu pas.
Cerneau încet lumini prevenitoare
Pe-amvonul sumbru, pe iconostas.
Și-n drumul său spre zările râzânde
Stăteau aici drumețul copleșit..
Și-apoi văzând lumina cum se stinge,
Pornea din nou, pășind în asfințit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un călător care se află într-o biserică întunecată, simbol al vieții și al trecerii timpului. El este copleșit de lumina care se stinge, dar continuă să meargă mai departe, căutând zările râzânde.