Noaptea răsare,
Eu, stupefiat de sentimente neplăcute
În adâncul roșiatic al fluxului.
Din cauză că inima ta a fost eliberată
Și turnată în pahar,
N-ai simțit durerea.
Ah… urmărindu-ți gâtul,
Lăsând zgârieturi frumoase.
Pentru că dragostea noastră este neiertată,
Eu vreau doar să iau totul de la tine acum,
Chiar mai mult, te voi face să simți colții ascunși în spatele buzelor mele.
Rătăcind întunericul nu mai doare,
Vreau corpul meu să ardă cu căldura ta.
Doar liniște…
Neiertat, venind să trăiesc în întunericul nebulos.
Deci, împărtășind amintirile mele frumoase cu strălucirea dimineții,
Corpul meu, reprezentând o cruce,
Brațele mele, întinse ca aripile,
Dacă corpul meu va arde,
Nu m-ar deranja deloc.
Pentru că dragostea noastră este neiertată,
Nu trebuie să-ți fie frică,
Vocea ta, corpul tău, trecutul tău,
Vreau să iau totul de la tine…
Sensul versurilor
Piesa descrie o dragoste neîmpărtășită și obsesivă, comparată cu vampirismul. Naratorul își exprimă dorința de a lua totul de la persoana iubită, chiar și cu prețul suferinței.