Versuri corectate și adnotate
Doamne, dă-mi melancolia oricândlacrimi amare să-mi curgă-n cuvinteacest Iisus Hristos se-nalță-n cuvântaceastă pagină-i doldora de morminte. Lacrimi amare îmi curg din cuvinteo, iartă-ne pre toți care murim cântândstele tot mai reci răsar pe bolta fierbinteși-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând. O, iartă-ne pre toți care murim cântândmereu ne ispitește destinul opusacest Iisus Hristos s-a-nălțat … Citește mai mult
Cargando :.Bun! Îți mulțumesc că m-ai făcut puternicÎți mulțumesc că m-ai creat și m-ai făcut nemernicGrăiesc cuvântul tău, și-l țin în suflet toată viața meaCăci viața fără tine parcă nu ar existaA mai trecut un veac, și un anotimp și știi ceva?Sunt fascinat de cunoștința și iluminarea taȘi locuința ta cică ar fi prea întunecatăȘi … Citește mai mult
Prea târziu.E rece și întuneric, cred că înnebunesc.Sfârșitul se apropie – e adevărat!Sunt singur-singurel și îți strig numele.Pare să fie tot ceea ce pot face!Dar e prea târziu să mă întorc!E prea mult zgomot ca să aud vreun sunet,Sunt atât de pierdut – nu pot fi găsit!E prea târziu să mă întorc.E greu să te … Citește mai mult
Nu poate să mă vadă, dar mă simt atât de bineCu mâna ei citește pe fața mea uimireCum aș putea s-o mint vreodată?Ea, ea privește dincolo de mască.Departe de lumină și totuși știe drumulȘi eu și ea simțim de parc-am fi doar unulPot să mă pierd în chipul ei angelic, ohhÎnauntru-i lumină, afară-ntuneric. Refren (x2) … Citește mai mult
Trăiască ghiocelul care sfidează înghețul și primejdiaîn numele luminii prenatale!Ghiocelul care se trage singur din pământși iese liber în aerul câmpului.Trăiască corola ghiocelului care aplecată șoptește pământului:Te iubesc, dar vreau să fiu liberă!Asemănător copilului care înainte și după nașterelovește întunericul și apoi tot întunericul.Oarbă și moartă m-am născut dar încoronatăcu multe raze din lumina prenatală.Viața … Citește mai mult
Într-un întuneric care nu a văzut niciodată lumina, fâlfâind, fâlfâind, fâlfâind, fâlfâind, o voce dansează.Fantoma este realitatea, este iluzia numită „eu însumi”.Vocea ce te invită este dulce, îmi întoarce trupul, cu limba ei udă.Cad în trecut, merg împotriva divinității, voi arunca viitorul.Dacă mâna mea ar putea s-o apuce pe a ta,Atunci aceste urechi vor fi … Citește mai mult
Soarele-i sub o pânză cernită. Ca el,Luna mea, viaţa mea, tu ascunde-te-n umbră!Poţi să dormi, să fumezi, să fii mută şi sumbrăŞi plonjează deplin în Plictisul mişel;Te iubesc infinit! Şi chiar astăzi, haihui,Ca o stea ce-a scăpat de-a eclipsei trufieDu-te ţanţoş acolo unde-i doar NebunieTu, pumnal minunat, ce-a lăsat teaca lui!Aprinde-ţi pupila din vechi lampadare!Şi-aţâţă … Citește mai mult
Lumânare-s fără rost.Întunericul-i prea mare.Ard și-n zilele de post.Și în nopți fără hotare.Întunericul-i prea mare.Îs făcut parcă din ceară.Și ghiont și dezmierdare.Gingașă lumea să doară.Îs făcut oare din ceară.Ard și-n zilele de post.Într-un colț sfrijit de țară.Lumânare-s fără rost.Întunericul-i prea mare.Artă fără buzunare.Costel Zăgan, CEZ (E) ISME II
Mă privești râzând la mineFelinarăle suspin plângândÎmi șoptești că „Va fi bine”Noaptea-i lungă în amurg.Norii fug de-al tău glasCopacii veștejesc de fricăStelele pleacă-n popasUn fum gros se ridică.Din al său negru-mi vorbeșteÎmi intră-n minte și se joacăBântuie-n a mea conștiințăÎncepuse să îi placă.Căci de unde vii tu oare?Din al nostru corp astralMa induce în eroareMinciuna-i … Citește mai mult
Îngerii îngheață când totul e ceață și fumStau pe întuneric, visez la lumini de CrăciunÎngerii plâng când mă văd cum m-am rătăcitCum am uitat să iubim dintr-o dată, dar cum? Refren:Hei, fulg, zboară înapoi către cer!E întuneric și gerHei, fulg, doar o secundă de-ai staTe-ar topi palma mea. Fulgule, nu te grăbi să te așezi … Citește mai mult