Doamne, dă-mi melancolia oricând
lacrimi amare să-mi curgă-n cuvinte
acest Iisus Hristos se-nalță-n cuvânt
această pagină-i doldora de morminte.
Lacrimi amare îmi curg din cuvinte
o, iartă-ne pre toți care murim cântând
stele tot mai reci răsar pe bolta fierbinte
și-i atât de-ntuneric în ultimul meu gând.
O, iartă-ne pre toți care murim cântând
mereu ne ispitește destinul opus
acest Iisus Hristos s-a-nălțat în cuvânt
acest poem s-a-nroșit spre apus.
Și, Doamne, abia-l mai suport
când țipă că-i mort
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de melancolie și suferință, invocând teme religioase și sentimentul iminent al morții. Este o rugăciune disperată și o mărturisire a unei lupte interioare cu destinul și credința.