Ştiu şi eu cum e
Când parcă te lasă toţi
Eşti epuizat, blocat şi stresat. Cum să mai poţi?
Pierdut între roboţi, babilon te otraveşte.
Toţi îşi arată colţii da’ nici unu’ nu zâmbeşte
Fiecare duce o luptă despre care nu discută
Dar îi macină, irită orice faţă cunoscută
Şi orice clipă petrecută-n acest coşmar
Face gustul realităţii îngrozitor de amar.
Pierdem pozitivitatea şi-l îmbrăţişăm pe minus
Boala se răspândeşte mai rapid ca orice virus
Scriu, de pe frontu’ d-unde mulţi au subcombat
De la graniţa subţire dintre copil şi bărbat.
N-am uitat cine am fost dar îmi e greu să mai fiu
Lumile mi se încleştează când m-apuc să scriu
Şi nu toate sunt însemnate cu fir argintiu
Însă poartă greutate Şi asta e tot ce ştiu.. tot ce ştiu..
Întunericul e la uşă am ales să nu-i răspund
Nu găsesc ruşine-n asta nu e de parcă m-ascund
Uşa-i deschisă da’ nu poate sa intre singur
La prima şansă permisă o să-mi intre-n minte sigur.
Aştept dimineaţa cât ar fi de lungă noaptea
Lumina n-apare dacă nu-mi joc singur partea
Nu vreau mult soare, doar o rază o s-ajungă
Însă momentan îmi pare c-am de bătut cale lungă.
Săă. să deschid uşa sunt tentat, încă rezist
Aş vrea să ies afară că aerul din casă-i trist
N-am cum să dorm tre’ să caut o soluţie Ştiu că în somn n-apare nici un fel de revoluţie.
Bezna tachinează iar umbra ei persistă
Lumina tre’ s-apară nu te da bătut, rezistă
Vocile Şoptesc aproape de dimineaţă
Stau cu spatele spre vest, ochi mei privesc în faţă.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta cu întunericul interior, sentimentele de epuizare și stres, dar și speranța fragilă pentru un viitor mai bun. Vorbește despre rezistența în fața greutăților și căutarea luminii chiar și în cele mai întunecate momente.