Costel Zăgan – Dezasimilația Morții

Danielei Caurea in memoriam.
Adalbert Ignotus dus-întors
vers cu vers pas cu pas
tăcerea-și ține gura încleștată
Doamne
cum a fost posibil.
Ciuperca otrăvitoare
a
melancoliei
spumegă
pe
masa poetului.
Mănânc și scriu.
Întunericul
o
înghițitură
ajunge
în
stomac
Elegie
în
alb-negru.
(Costel Zăgan, ODE GINGAȘE)

Sensul versurilor

Piesa este o elegie melancolică dedicată Danielei Caurea, explorând teme de moarte, tăcere și melancolie. Poetul se confruntă cu întunericul și scrie în mijlocul acestei atmosfere apăsătoare.

Polizorul de Strofe
Versuri corectate și adăugate de: Polizorul de Strofe

Lasă un comentariu