Întristare

Grigore Vieru – La Noi

de

Lui Andrei GalbenE pace, da! Ci nu știuCât va luci-n fereastră,De-aceea-s trist, când, Doamne,Mă uit la spada noastră;Când văd crescând pe dânsaRugina, mușchiul verde,Osânza trădătoareCea care ne va pierde!În dreptul nume-al ȚăriiMă mut din asta bahna,Dar și în El e numaiPustiu și frig, și mahna.Unde să fugi când, Doamne,Chiar numele Tău mareE strâmt pentru atâtaDurere … Citește mai mult

Paul Celan – Stigmat

de

Noi nu mai dormeam căci ne aflam în ceasornicul întristăriiși-ndoiam acele ca pe nuiele,și ele se repezeau înapoi și biciuiau timpul până la sânge,și tu vorbeai crepuscul crescând,și de douăsprezece ori am spus tu nopții cuvintelor tale,și ea se ivi și deschisă rămase,și i-am pus în poală un ochi și ți l-am împletit pe celălalt … Citește mai mult

Ivan Bunin – Nu Mă-nspăimânti cu Furtuni

de

Nu mă-nspăimânti cu furtuni:Veșnic vesel glasul lor!După ele-n arăturiLuce semn multicolor.După ele-ntinerindFrumuseți, aprinse-n zori,Se topesc, înmugurindCavalcadele de flori!Mă-nspăimântă doar uitarea:Grav e să gândești că treceViața fără întristareȘi iubiri nu s-ar petrece.Că îmi va seca putereaViața printre zile reci,Că o ceață cât durereaSoare va ascunde-n veci!Versuri tălmăcite de Traianus

Ionela Prodan – Plec În Lumea Stelelor

de

Oameni buni, de drag și dorPlec în lumea stelelorMă cheamă Cerul cu sfințiC-am acolo doi părinți,Să-mi spună măicuța meaCum e să trăiești pe-o stea,S-o-ntreb dacă Bolta MareA fost gazdă primitoare.Bătută de ploi și vântAm ajuns în Cerul SfântÎntr-o mare de luminăȘi de putere divină,Peste tot văd santinele,Bolta e plină de stele,Iar stelele de comoriȘi de … Citește mai mult

Ionela Prodan – Dorule, De Unde Vii?

de

Dorule, de unde vii?De pe dealuri și câmpii.Dorule, alene treciPeste dealuri și poteci,Satul meu e-n calea ta,Adu-mi vești de la maica!Prin satul tău am trecutȘi măicuța ți-am văzut,Am cunoscut-o eu bineCă prea semăna cu tine,Doar lacrimile și dorulÎi brăzdaser-obrăjorul.Dorule, dacă mai treciPeste-ale mele poteciSpune-i la părinții meiCă mi-e tare dor de ei,Că n-au pe nimeni … Citește mai mult

Ne Quid Nimis – Apogeu

de

În clipa despărțiriiStrângi mugurii speranței,Iar florile iubiriiMâhnite se topesc.Lași umbra întristăriiPe pleoape să-mi apară,Iar visurile seriiSubit mi se trezesc. Refren:Voi nopți aduceți iar, zorileCa să-mi învăluie, visele.Coșmarul să-l alung,Să știu că ești iar al meu,Speranța mea,Aș vrea! E ultima plecare.Torente reci de gheațăInundă chipul careOdată-nvăpăiat.Lași clipa veșnicieiSă-ți răscolească fireaȘi țipete în noapte,De-un cânt înaripat.