Vântul îmi șuieră pe lângă urechi
Se apropie iarna
Iar n-am tenișii curați
Și tot pixul îmi e armă
Un pic depresiv
Mă întristează toamna
Ca un bețiv ce își ia cu el cana de vin
Când se închide crama
Ar mai fi ceva de spus, de pus întrebări
Care mă seacă
Unde e fericirea promisă?
Cine a inventat distanța față
Unde-s anii de altădată
Când mă rugam de tine, tată
Să mă lași mai mult afară
Să lași ușa descuiată
De ce atâtea suflete pierdute?
De ce atâtea pastile?
Pentru 5 ore de fericire
Ești legumă 2 zile
Dacă aveți alte soluții
Arătați-mi unde, mă
Că eu o ard atât de trist
Încât las impresia că-s emo
De ce atâția tovarăși
Uită ce au vorbit cu mine aseară
De ce nu putem bea cola
Cum o făceam astă-vară
De ce acum toți s-au lăsat de manele
Pentru că toți își sparg capul acum
În club cu minimalele
Când o să ne trezim
Sau se va întâmpla vreodată
De ce ne învățăm copiii să fure
Că avem de plătit o rată
Unde e paradisul
Și cum o fi în el
Și cum arată iadul?
Sunt curios de fel
De unde până unde va trebui să mergem
Să-nțelegem că amintirile sunt bune
Nu trebuie să le ștergem
Eu unul aș străbate
Ambii poli, descult, doar
Să-i mai întâlnesc o dată privirea
Doar un minut măcar
De ce a trebuit să plece
Lăsându-mă în gară
De ce am privirea rece?
Oare va începe să mă doară..
De ce pe piesa asta nu dați voi niciun ban
Și de ce n-ați pus orașul Galați
Lângă magazinul Titan
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și incertitudine față de viață. Naratorul reflectă asupra pierderilor, a deziluziilor și a întrebărilor fără răspuns, căutând sens într-o lume care pare să-l dezamăgească.