Ai săpat grădina, nu-i așa?
Iepurii nu vor avea ce adulmeca,
Verzele brumate și atinse de ger
Se vor fi mutat de mult în cer….
Nu mă aștepți…
Nici eu nu mai știu să mânuiesc
Hârlețul tău în care norii strălucesc,
Și nici să vorbesc nu mai știu
De-nstrăinare și de pustiu.
Sapă tu grădina. Fă să răsară
Ceapa dulce de început de vară,
Curăță pomii bătrâni și blânzi
Să rămâna fără omizi.
Și când voi veni, târziu, prin zăpezi
Scurge-ți lacrima-n ochii mei verzi,
Apoi să tăcem. Eu știu să tac!
Să ascultăm cum trece peste grădină
Alt Veac…
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și pierdere, reflectând asupra trecutului și a unei relații pierdute. Grădina devine un simbol al amintirilor și al unei vieți care nu mai este.