Aici e tot ce-a fost: temuta spadă
De dur saxon și versu-i măsurat,
Și insule și mări, ce i-a fost dat
Odraslei lui Laerte să le vadă,
Și luna de persan, grădini umbroase –
Istorie și gând înaripat –
Și-al amintirii aur ferecat,
Și-n aer fin parfum de chiparoase.
Nimic nu mai contează. Resemnata
Strădanie a artei nu te scapă,
Nici visu-ncețoșat, și nici uitata,
Stinghera stea, de ziuă când se crapă.
O singură femeie-i grija ta.
La fel cu celelalte. Este ea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și resemnare. Protagonistul, copleșit de amintiri și de frumusețea pierdută a trecutului, găsește consolare doar într-o femeie, care, deși importantă, nu reușește să-i alunge complet tristețea.