Versuri corectate și adnotate
Cutreieri câmpul castilian întinsulȘi nu îl vezi. Privirea-ntoarsă-i, dură,Spre un verset dintr-a lui Ioan scriptură,Obscur, și-abia de bagi de seamă-aprinsul.Apus. Lumina slabă joacă-n zare,Se stinge-ncet. În răsărit învie,Rânjind enormă, luna stacojie,Oglindă a Mâniei milenare.Ridici privirea și o vezi. Un gândCe te-a muncit cândva fugar revine,Apoi se pierde. Fruntea-nnegurată.Ți-o pleci și mergi nainte cugetând,Dar versul ai … Citește mai mult
Câte flori îs pe pământ,Toate merg la jurământ,Dar pe mine și badeaCine ne-a mai judeca,Dar ne-a judeca lumea.Plinu-i cerul de norȘi inima mea de dor,Dragul meu și-al cui te ține,Aș ședea-n brațe la tine,Nicări’ n-ar fi mai bine.Eu mă duc, doru-mi rămâne,Grijește-mi-l, bade, bineȘi mi-l ține lângă tine,Dorule, dori-te-ar para,M-ai îngălbenit ca ceara.Frunză verde-n patru … Citește mai mult
Mă vei iubi când voi fi grasȘi tot părul alb mi-a căzut,Când voi fi un bătrân retrasȘi mințile mi le-am pierdut.Sau de mi-aș pierde vocea într-o ziIar ochii nu mă vor mai ajutaOasele parcă din cretă vor fiȘi se vor rupe chiar în fața ta. Mă vei iubi când inimaVa decide din senin să se … Citește mai mult
Pe poteca părăsităAm iubit mândre o sută,Aș mai iubi încă tri’Nu mai pot că-mbătrânii,Am rămas numai cu ea,Numai cu nevasta mea.Dar și-acuma, câteodatăMă duc unde-am fost odatăPe poteca din pădurePardosită cu alune,Cu alune mari și miciCe pocneau pe sub opinci,Ce pocneau pe sub opinciTot trecând la ibovnici.Poate și-acuma treceamDacă nu îmbătrâneam,Dar acuma sunt bătrânȘi stau … Citește mai mult
O mamă-ndurerată așteaptă la fereastrăSă-i vină copilașii prin lume-mprăștiați.„Veniți, copiii mamei, veniți la casa noastră!De ce de mama voi tot mai des uitați?”E gata cozonacul, e gata și mâncarea,Ea-nșiră, apoi strânge de pe masă tot.„Se vede că nici azi nu-mi mai aud chemareaEi lasă, nu-i nimic, să mai aștept eu pot.”S-a întărit ca piatra cozonacul … Citește mai mult
Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși,A căror urme crude le aflu pururi iarășiPe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi…Iubit-am poate cântul, voit-am a robiCu el un suflet dulce, al meu întreg să fie…Zburat-au chip și cântec urât și sărăcie!Căci ce nu ai în clipa în care ai doritSe schimbă-n rău cu vremea, … Citește mai mult
Frunzele se rup și mor,Cresc altele-n locul lor,Omul când îmbătrâneșteLa ce-i tânăr se gândește,Trec zilele, trec și euȘi deloc nu-mi pare răuC-am iubit ce mi-o plăcut,La nimeni rău n-am făcut.Doamne, Dumnezeu Ceresc,Dă-mi și mie ce-mi doresc,Nu doresc un lucru mare,Vreau să uit de supărare,Nu vreau bani, nu vreau palate,Dă-mi noroc și sănătate,Dă-mi noroc și sănătateCa … Citește mai mult
Firi-ar naibii viața, cum îmbătrânesc,cât aș vrea pe lume, Doamne, să trăiesc!Să iubesc pe rupte, să iubesc mereu,tot ce-mi place mie și-o da Dumnezeu.Spun unii că-n viață trebuie s-aleginumai calea bună și să nu greșești.Chiar de zic ca ei, eu trăiesc ca mineși iubesc pe rupte, cine vrea s-o știe.Cât ai tinerețe și poți să … Citește mai mult
Poți să contempli tragicul scenariuȘi orice lucru-n locul potrivit;Didonei spada i s-a hărăzit,Ursitu-i-au un ban lui Balizariu.Te-nverșunezi războiul căutândÎn bronz de hexametri neguros,Când ai aici pământul argilosȘi sângele și groapa de mormânt.La pândă stă oglinda neștiutăCe-al tău reflex visează spre-a uitaDin ceasul greu de suferință mută.Sfârșitul te-mpresoară: casa-n careSe scurge-ncet grăbita-ți inserareȘi-un colț de stradă. … Citește mai mult
Un părinte la prunci spune:– Ce-am trudit eu cui rămâne?!Până v-am crescut pe voiM-or bătut vânturi și ploi,Și necazuri, și nevoi,Copilașii mei!.Cât trudește-o mamă-n lumeȘi tot singură rămâne.– Țucu-ți mâinile, măicuță,Mâini care m-or legănat,Țucu-ți, mamă, ochii dragi,Mult ai lăcrimat.Țucu-ți, mamă, ochii dragi,Nu plânge, n-ai ce să faci,Așa-i dat, mamă, pe lumeCrești copii și când sunt … Citește mai mult