Michelangelo – 283

Nu înțelege, Doamne, vârsta verde
cum, vrerea, dorurile și iubirea
se pot schimba când bătrânețea vine.
Câștigă sufletul când lumea-și pierde..
Nu-i între moarte și-artă împăcare:
în ce să-mi pun speranța, cum e, bine?

Sensul versurilor

Piesa reflectă asupra transformărilor aduse de vârstă, pierderii și apropierii de moarte, căutând sens și speranță în artă. Exprimă o melancolie profundă față de efemeritatea vieții și inevitabilitatea declinului.

Lasă un comentariu