Pe scenă, se mișcă cu grație.
Vârsta lui nimeni nu știe.
Fardul, e tânăr, la nevoie,
Mai are și el victorie.
În vestiar visează frecvent,
Unde o fi vechiul regiment?
Aversa vechilor aplauze,
Nu pe capul lui se va rupe.
Vechi colegi și iubite,
Sunt în mormânt sau la pensie.
Lauri vechi îi fac semne,
Dar nu-și mai găsește visele.
Viața lui un rol dus, blazat
Și trapa îl prinde neîncetat.
Sufleorul șoptește: liniște!
Ce-n tombă rămâne în vecie!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui actor îmbătrânit, care, deși se prezintă cu grație pe scenă, este bântuit de amintiri și regrete. El se confruntă cu trecerea timpului și cu pierderea colegilor și a iubirilor, simțind că viața lui este doar un rol jucat fără pasiune.