Trei în lume nu se poate.
I. Frunză verde, trei granate
Trei în lume nu se poate
Să scape omul de moarte /
Să-ntinerească nu poate /
Să le iubească pe toate / bis.
II. Ferice codre de tine
Că nu-mbătrânești ca mine
Primăvara-mbobocești /
Și tot tânăr te găsești / bis.
III. Eu când oi îmbătrâni
N-ai putea-ntineri
Să-ți rămână lemnul gol /
Cum am rămas eu cu dor / bis
Sensul versurilor
Cântecul explorează inevitabilitatea morții și a îmbătrânirii, în contrast cu ciclul etern al naturii. Vorbitorul exprimă un sentiment de dor și regret, conștient de trecerea timpului și de pierderea tinereții.