Versuri corectate și adnotate
În portul mărunt, marea copiazăfrunzele, norii și păsările,frumos, conștiincios și caligrafic –din când în când, vântul subliniazăcu linii groase,albastre, fulgerător de iute, greșelile.Dar cel ce toată ziua scrie, cu ochii la mare,nu face nicio greșeală – trista mea liniște –ci tot așteaptă iubirea, tăcut,să-mi sublinieze inima – singura mea greșeală.Iannis Ritsos – Cele mai frumoase … Citește mai mult
Noapte. O singură privire. Un glonț orb.Găurit e scutul de metal al solitudinii.Zdrobită acea rotunjimeși-ngenuncheată mândria.Dragă noapte. Rană dragă.Drumul, cerul, stelele – existăca să cufunde iarăși. Doar o privire.În afara singurătății pândeștemarea primejdie a solitudinii; pericol dragsă te măsori cu celălalt și dreptatea să fie a tași toată nedreptatea să fie ca șicelălalt să aibă … Citește mai mult
Aud în noaptepicioarele negre ale mineicum merg greu și sigur pe sub pământ;aud ceea ce se sapă și se scobeștefără a se goli,ceea ce se sapă și se-ndeasă și-ncălzește.
Nu fiindcă era fără de bănuialănici mai puțin sincer și drept,văzuse des dincolo de zâmbetul oglinziitoată nesfârșita noapte și labirintele ei,văzuse des în oglindănu chipul, ci craniul.Totuși îl convingeau iar reflexele măruntede pe geamuri,convalescența mobilelor, privirea blândăa diminețiice nimic nu cerea și nici nu imputa– îl convingeauacele dâre subțiri lăsate pe podea detrecerea măturii.Și-apoi mai … Citește mai mult
Când se crapă de zi: ulcioare și coșuri,farfurii de aluminiu, cutii de conserve,umbrele strigătelor nocturne de sub paturile de lemn.S-a dus și-această noapte. Lutul – kaki,cortul – kaki,sperietoarea – kaki.Pături peticiteși cerul.Cearșafurile albe ale aurorei tremurând în vânt– cine să le vadă?O frunză de măslin sălbatic,ca un cârlig pe frânghie– cine să o vadă?Cârligul ținândo … Citește mai mult
Mă ascund pe după lucrurile simple,ca voi să mă găsiți.De nu mă veți găsi, le veți găsi pe ele,veți atinge ceea ce mâna-mi a atins,urmele mâinilor noastre se vor afla.Luna lui august lucește ca tingirea spoită-n bucătărie,(ceea ce vă spun chiar așa e),luminează masa goală și tăcerea-ngenuncheatăa casei.Totdeauna tăcerea e îngenuncheată.Fiecare cuvânt e o ieșirepentru … Citește mai mult
Cerul îți încredințează albăstrimea lui întreagă.Cum vor duce-o umerii tăi, în tot largul zilei?Cum vor îndura-o coastele cântecului tău?.Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii
Înșelate de doi nori, aici ți se-opresc privirile.Se-aud strigăte. Un copil cere pâine.O mamă aleargă despletită prin câmpie. Ce mai aștepți?Plugul se-nfige-n pământ. Glonțul acesta-i pentru moarte.De nimic nu ne-am căit. Un trandafir și-a vopsitîn sânge batista șisalută lumea care ne vrea și pe care o vrem.Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Luna a intrat în cazarmă,a pipăit păturile soldaților,a prins o mână goală. Dormi!Cineva vorbește-n somn. Cineva sforăie.Pe peretele lung gestionează o umbră.Ultimul tramvai a trecut. Liniște.Se poate ca aceștia toți să fie mâine morți?Se poate chiar de pe-acum să fie morți?Un soldat s-a trezit,cu ochi sticloși se uită-n jur;de buzele lunii un fir de sânge-i … Citește mai mult
Stelele, tulburi în havuz,havuzul în mijlocul curții vechica o oglindă-ntr-o odaie încuiată.În jurul havuzului, stau porumbei,pe marginea lunii, glastre văruite,în jurul rănii noastre – cântecele noastre.Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii