iannis ritsos

Iannis Ritsos – Sensul Simplității

de

Mă ascund pe după lucrurile simple,ca voi să mă găsiți.De nu mă veți găsi, le veți găsi pe ele,veți atinge ceea ce mâna-mi a atins,urmele mâinilor noastre se vor afla.Luna lui august lucește ca tingirea spoită-n bucătărie,(ceea ce vă spun chiar așa e),luminează masa goală și tăcerea-ngenuncheatăa casei.Totdeauna tăcerea e îngenuncheată.Fiecare cuvânt e o ieșirepentru … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – VIII

de

Înșelate de doi nori, aici ți se-opresc privirile.Se-aud strigăte. Un copil cere pâine.O mamă aleargă despletită prin câmpie. Ce mai aștepți?Plugul se-nfige-n pământ. Glonțul acesta-i pentru moarte.De nimic nu ne-am căit. Un trandafir și-a vopsitîn sânge batista șisalută lumea care ne vrea și pe care o vrem.Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Iannis Ritsos – La Cazarmă

de

Luna a intrat în cazarmă,a pipăit păturile soldaților,a prins o mână goală. Dormi!Cineva vorbește-n somn. Cineva sforăie.Pe peretele lung gestionează o umbră.Ultimul tramvai a trecut. Liniște.Se poate ca aceștia toți să fie mâine morți?Se poate chiar de pe-acum să fie morți?Un soldat s-a trezit,cu ochi sticloși se uită-n jur;de buzele lunii un fir de sânge-i … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Corespondențe

de

Stelele, tulburi în havuz,havuzul în mijlocul curții vechica o oglindă-ntr-o odaie încuiată.În jurul havuzului, stau porumbei,pe marginea lunii, glastre văruite,în jurul rănii noastre – cântecele noastre.Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Iannis Ritsos – Bogăție

de

În nopțile de vară, când cade roua,auzi cristalele vântului ca niște clopoțeideasupra somnului tău,ca și când ar trece fără să behăie, păscând în cer,nevăzută turmă a ta,da, turma ta,a ta, cel care niciodată n-ai avut un mielatât de sigur, de blând și absolutîncât dimineața, când te trezești, cea mai măruntămuncă ce-o facichiar și cel mai … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Proletar Vorbind

de

A-ncercat să vorbească; s-a-ncurcat;aceleași lucruri a repetat; s-a oprit.– Asta-i! a zis și mâna și-a pus-o pe masă.Mâna lui zdravănă, puternic conturată,era mistrie lată. Ne putem încredințacuvintelor ce nu le-a spus și mâinilor lui.Afară, vâjâind, se revărsa lumina.Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Iannis Ritsos – Rădăcinile Lumii

de

Câteva tufișuri arse de soare la subsuoara verii,câteva tufe de jaleș,de cimbru.Am fost însetați.Ne-a fost tare foame.Ne-a durut foarte.Nu crezusem niciodatăoamenii să fie atât de cruzi.Nu crezusem niciodatăsă fie atât de tare inima noastră.Nebărbieriți,cu o bucată de noapte-n buzunar– unde-i un spic să spunăbună-dimineața?.Se-nsereazăcu ulciorul amurgului înfipt în nisip,cu luna-ancorată la un alt țărm,rostogolind-o liniștea … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Bântuie Vânturi la Margini de Amurg – VIII

de

Și-așa, tot așteptăm dinaintea sălii de chirurgie,citind vechi reviste populare,citind în enciclopedia medicalădespre doctorii pentru tuberculoză, pentru neurastenie,statistici de nașteri și morți. Oh, nu-i o doctorie pentru vis,o doctorie pentru glorie, pentru moarte,o doctorie ca să nu moară soarele,să nu moară soarele deasupra tinereții noastre,să nu moară cântecul sub soarele nostru?.Iannis Ritsos – Poeme (Editura … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Spre Înăuntru sau Spre În afară

de

Este o culoare roșie, tare ca râsul,pe-acest acoperiș printre pomiși cealaltă culoare scurtă a umbrei unei crengipe apă. O femeiea făcut o mișcare aeriană,ca și când și-ar fi-ncheiat rochia cutrilul unei păsări.Și m-am simțit încurcatcă pătrundeam atât de simplu-n glasul meu.Mai sus, pe ram, o singură frunză domină peisajulși inima mea se potrivește-atât de bine … Citește mai mult