greieri

Eugenio Montale – Nimic Grav

de

Poate că vara a încetat să trăiască.S-au rărit chiar și greierii.Să mai auzi vreunul țârâind îți întețește sângele.Crusta lumii se-nchide, cum era de prevăzutde prevestește o explozie. Era puțin probabilși omul, se afirmă. Spre mângâiereanu știu cui, acolo sus la loteriea fost tras numărul care nu ieșea mai niciodată.Dar explozia nu va avea loc. Ajunge … Citește mai mult

Lucian Blaga – Vânzătorul de Greieri

de

Un strigăt în noapte pe bulevard: grilu! Din câmpvânzătorul intrat-a-n oraş pe-un măgar, cu greieriîn păr şi pe braţe, ieşiţi din corfele pline.Cată să-i vânză-n piaţă. Se uită aiurea şi tâmp.Să vânză ar vrea o palmă de luncă-n cetate,un cântec mai nou pentru vetre şi casă.Argint viu şi negru e roiul – pe umeri.Grilu, grilu! … Citește mai mult

Liry – Greierim

de

Unii muncesc opt ore, apoi dorm.Noi greierim și când ne e somn.Unii ca noi au deja doi copii,Și noi avem… cântece pe hârtii.Anii trec repede, nu pentru noi.Încă visăm într-un lan de trifoi,Încă sperăm să găsim patru foi,Să mai cântăm și-ntr-o vară de-apoi.Când nu dormim, greierim, și nu prea dormim, noi greierim.Când nu gătim, greierim, … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – Debussy

de

Umbra-mi trecu tăcutăpeste apa pârâului.Pe umbra mea-s broaștelelipsite de stele.Umbra trimite trupului meureflexe de umbre tăcute.Umbra trece ca unimens țânțar violet.O sută de greieri vor s-aureascălumina din trestii.În piept mi se naște-o luminăde pârâu oglindită.

Florența Albu – Dimineața cu Greieri

de

Să mergem să semănăm greieri.Ogorul a fost arat cu unghia mică.Ține pumnii: îi semănăm ca pe grâu.De fiecare fir de grâu – un greiere,de fiecare lan, un pogon de greieriș.Să mergem să semănăm greieri;de fiecare stea un greier vorbăreț,să ne-nțelegem – stele, oameni – pământește.Să mergem să semănăm greieri.Vai! Ce-ai făcut?Ai vărsat toată traista cu … Citește mai mult

Florența Albu – Clipa

de

Cămașa albă, râsul tău și greierii,și rapița – un câmp întreg de rapiță –amurgul stins în apa strânsă-n urmeși în chemările pe care oameniile-au risipit pe drumuri, depărtându-se.Tu stai în mijlocul amurgului care se stingecu greierii și rapița,tu râzi și ochii tăi văd doar acum –o, ia-mi din ochi țandăra stelei răsărind,să nu mai văd … Citește mai mult

Ilarie Voronca – Steagul Singurătății

de

Apusul a aprins un incendiu din coarnele cerbilorCirezile au aruncat mantaua pășunilorDe sus buciumul brazilor dă de știre codruluiNoaptea își zăngăne metalele în ruginăSteagul singurătății numai greierii îl salutăScâncetul lor clatină pânzele anotimpuluiVestește plantelor pulsul liniștii