Unii muncesc opt ore, apoi dorm.
Noi greierim și când ne e somn.
Unii ca noi au deja doi copii,
Și noi avem… cântece pe hârtii.
Anii trec repede, nu pentru noi.
Încă visăm într-un lan de trifoi,
Încă sperăm să găsim patru foi,
Să mai cântăm și-ntr-o vară de-apoi.
Când nu dormim, greierim, și nu prea dormim, noi greierim.
Când nu gătim, greierim, și nu prea gătim, că greierim.
Și când iubim, greierim, și ce mai iubim… să greierim,
Nici nu vorbim, nu glumim, nici nu clipim, când greierim.
Cri-cri toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii.
Hai, ia niște melodii,
Ca să ne culegem banii.
Nu știu câți oameni ar trăi ca noi
Pe-o toamnă ca asta, plină de ploi.
Nu știu câți oameni n-ar da înapoi
Dac-ar afla cum greierim noi.
Când nu dormim, greierim, și nu prea dormim, noi greierim.
Când nu gătim, greierim, și nu prea gătim, că greierim.
Și când iubim, greierim, și ce mai iubim… să greierim,
Nici nu vorbim, nu glumim, nici nu clipim, când greierim.
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unor artiști care, asemenea greierilor, își dedică timpul creației, chiar și în momentele dificile. Ei preferă să viseze și să creeze, în loc să urmeze o viață convențională, sperând ca arta lor să le aducă și recompense materiale.