Nichita Stănescu – Locomotive Vechi, Terasamente, Greieri

Locomotive vechi, terasamente, greieri străbăteau
copilăria mea de Ah, și Au
cu reci gutui în curtea de bazalt
cu câini lătrând în lanțuri și-n salt.
Cerul avea o gaură în el,
în care-aș fi putut să cad mișel.
Dar mă țineam de câini și de gutui
și încă de ceva, ce nu-i.
Nici ochiul ridicam, nici mâna
și nici căița ce-mi dăduse zâna.
Câinii lătrau de spaimă-n lanțul lor,
și sâmburii gutuilor..
M-aș ține și acum de ei dar unde-i
trupul de-atunci, trăit și scurs
pe spata undei?
Astăzi mi-apare că e sus
un cui în palma lui Isus.

Sensul versurilor

Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, folosind imagini puternice ale unui peisaj rural și ale unor simboluri religioase. Naratorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra pierderii inocenței, căutând o legătură cu trecutul.

Lasă un comentariu