Poate că vara a încetat să trăiască.
S-au rărit chiar și greierii.
Să mai auzi vreunul țârâind îți întețește sângele.
Crusta lumii se-nchide, cum era de prevăzut
de prevestește o explozie. Era puțin probabil
și omul, se afirmă. Spre mângâierea
nu știu cui, acolo sus la loterie
a fost tras numărul care nu ieșea mai niciodată.
Dar explozia nu va avea loc. Ajunge mai răul
care e nesfârșit din fire în timp ce
binele durează puțin. Sibila trimurtică
exorcizează Moira insuflând
viață celor născuți morți. A murit numai
cel ce se gândește la greieri. Dacă n-a băgat de seamă
vina e a lui.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea inevitabilității răului și a morții, dar și posibilitatea renașterii și a speranței. Chiar și în momentele de declin și disperare, există o șansă de a depăși greutățile, atâta timp cât nu ne lăsăm copleșiți de gânduri negative.