Versuri corectate și adnotate
PILDUIRI.De-i spui acelui care din naștere nu vedece-nseamnă o culoare, nicicând nu te va crede.Și albul ca și roșul și verdele din iarbă,la fel de negre-s pentru a lui vedere oarbă.Gândește-te la orbul din naștere și taci!Făcutu-l-a să vadă unsoarea vreunui vraci?.Când cugetul râvnește-a privi înspre cea lume,ca orbu-i care-ncearcă-a vedea ceva anume.Dar omul mai … Citește mai mult
PilduiriProfetu-i ca un soare iar sfântu-i ca și luna.Se întâlnesc când Domnul pe frunți le-a pus cununa.Străluce profeția-n a ei desăvârșire.Sfințenia-i apare căci nu e-o tăinuire.A sfântului sfințenie nu trebui să se vadă.Profetul și-o arată și-o-aduce drept dovadă.Pornind drumețul de la „Pe-Allah de-L vei iubi”ajunge la lăcașul „Allah te va-ndrăgi”.Și în lăcașu-acesta de taină, Cel … Citește mai mult
Crâșma.Bețiv e doar cel care s-a liberat de sine.Păgân piosu-i dacă la sine tot mai ține.Iar crâșma-i dintr-o lume ce n-are-asemuire,și-n care-ndrăgostiții-și au locul de-ntâlnire.Vezi, pentr-un suflet crâșma devine cuibul drag,și orice crâșmă este-al Nemărginirii prag.În crâșmă bețivanul stă ca într-un pustiu.Miraj devine lumea și tot ce este viu.Pustiu-acela este-un pustiu nemărginit.Nici început nu are … Citește mai mult
Vezi, soarele pe boltă de-ar sta doar într-un loc,aceeași strălucire-ar avea-o al său foc.Și razele noi n-am ști că sunt a lui urzire,și n-ar mai fi-ntre coajă și miez vreo deosebire.Cum lumea e reflexul luminii Celui Sfânt,ce-i El de fapt rămâne o taină pe pământ.Și cum dumnezeiasca lumină parte n-areîn sinea-i de prefaceri și nici … Citește mai mult
Vezi, profeția-avut-a-n Adam a sa ivire.Prin Mahomed ajuns-a apoi la desăvârșire.Sfințenia urmat-a tot timpul profeția,dar altfel pân-la urmă-mplini-va drumeția.A ei deplinătate se va vădi-n Mandi,și-a lumii drumeție prin el se va-mplini.Cum fost-a cu Profetul în strânsă înrudireel îi v-aduce lumii deplina izbăvire.În lumile-amândouă va deveni imam,și drept calif l-avea-vor urmașii lui Adam.Când soarele își smulge … Citește mai mult
PILDUIRI 2.Splendoarea cea divină, părând nepăsătoare,dintr-altă lume vine, ce n-are-asemănare.Nălţatu-şi-a pe-a noastră cetate al ei steag,şi rânduiala lumii o schimbă-n vălmăşag.Ba călăreşte calul regesc al cumpătării,ba îşi roteşte spada-ascuţită a mustrării.Numită-i frumuseţe, de-apare în fiinţă.Ivită în vorbire, numită-i elocinţă.Şi regii, ca şi sfinţii, dervişii ori profeţii,cu toţii se închină în faţa frumuseţii.Divină-i frumuseţea ce duhul … Citește mai mult
ÎNCHEIERE.Vezi, fața Celui care în lume-a adus luminăși lumea-a-mpodobit-o, mi s-a arătat deplină.Cuprins fui de rușine atuncea și de-alean,când mi-amintii de viața ce-am risipit-o-n van.Dar Astru-acel c-o față sclipind precum un soare,văzând c-orice nădejde din suflet îmi dispare,pe loc umplu o cupă și-ndată mi-o întinse.Licoarea-atunci în mine o flacără aprinse.„Cu vinu-acesta fără mireasmă și culoare,„de … Citește mai mult
ÎNTREBAREA 6.De-o singură esență e-n om și-n Domnul Sfânt,ce dor nutrește pumnul acela de pământ? RĂSPUNSNu te-arăta nevrednic de mila cea divină,căci îl cunoști pe Domnul doar prin a Sa lumină.Nimica în afara lui Dumnezeu n-apare,cum praful îl vezi numai în razele de soare.Nu-i de mirare-atuncea că pulberea subțirenădejdile își pune-n a soarelui sclipire.De chipu-n … Citește mai mult
ÎNTREBAREA 3Eu cine-s oare, cine? Şi ce ştiu despre mine?Şi ce poate să-nsemne: „a drumeți în tine”? RĂSPUNS.„Eu cine-s oare, cine?
PROLOGÎn numele Acelui ce-n duh iscat-a gândulși-a inimii făclie s-o-aprindă-apoi făcându-l.În lumile-amândouă-al Său har a-adus luminăși haru-I preschimbat-a țărâna în grădină.Și lumile-amândouă a Lui puterniciecreatu-le-a-ntr-o clipă, când porunci: „Să fie!”.Suflând asupra Penei c-un zvâcnet al Putințeiumplu cu mii de chipuri Tăblia neființei.Iar lumile-amândouă sunt rodu-unui balsam,suflare ce născut-a și duhul lui Adam,iscându-i judecata, putința de-a … Citește mai mult