Vezi, profeția-avut-a-n Adam a sa ivire.
Prin Mahomed ajuns-a apoi la desăvârșire.
Sfințenia urmat-a tot timpul profeția,
dar altfel pân-la urmă-mplini-va drumeția.
A ei deplinătate se va vădi-n Mandi,
și-a lumii drumeție prin el se va-mplini.
Cum fost-a cu Profetul în strânsă înrudire
el îi v-aduce lumii deplina izbăvire.
În lumile-amândouă va deveni imam,
și drept calif l-avea-vor urmașii lui Adam.
Când soarele își smulge din bezna nopții raza,
apare dimineața și mai târziu amiaza.
Apoi rotirea bolții îi dăruie vederii
amurgul unei zile și începutul serii.
Lumina profeției e-un soare preamărit,
ce ba-n Adam sclipit-a, ba-n Moise-a strălucit.
Iar fiecare umbră, iscată de-acel soare,
întruchipează treapta credinței în urcare.
De-amiază-avut-a parte al nostru Mahomed,
căci umbrele atuncea deloc nu mai purced.
Vezi, fiecărei umbre ce-o iscă răsăritul,
o alta-i corespunde, ce-o naște asfințitul.
Sfințenia deplină se va vădi-n Mandi,
când punctul cel din urmă pe primu-l va-ntâlni.
Și taina Unității cine-o pătrunde oare?
Și ce cunoscătorul să afle e în stare?
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea profeției și a iluminării spirituale, urmărind evoluția acesteia de la Adam la Mahomed și culminând cu o figură viitoare, Mandi. Versurile sugerează o călătorie continuă spre desăvârșire și o unitate finală a tuturor lucrurilor.