Versuri corectate și adnotate
Pe dealul bătut de soareCopilul paște cireada de bivoli.Pe dealul bătut de soareCopilul adoarme și visează căBivolii îl zdrobesc mugind în picioare.Copilul visează și țipă în somnIar bivolii pasc nepăsătoriȘi nimeni nu știe că acolo se nașteÎn spaime cumplite un poet.Pe dealul bătut de soareBivolii habar n-au de nimicDar tot sunt buni la ceva.
„Copiii mei, ce veți aprinde ofrande”,și-a început Adam povestea, gol cu firea,„nu eu sunt cel care-a tocmit Zidirea,nu mie-mi cântă ploaia sarabande!Tocmit fusese Edenul, de Cel,care suflase-asupră-mi duh de viață,înnobilându-mă cu suflet de paiațăși-ncă aveam în trup un blând șrapnel,cu-arome brumării, de mugur de ceață.În fiecare noapte, când din stelepe bolți îmi apărea o candelă … Citește mai mult
Neasemuite-s versurile ce apar înainte de a adormicuvintele se iubesc între ele grăbiteși-n umbra respirației nasc ouă de diamantedin orbitoare gălbenușuri se furișeazășiruri de sori ce aprind întunericulfixat pe pupilele ochilorlimitată și irepetabilă-i geometria acesteigeneze printre pleoapele apăsatede fulgii unui stol de păsări aburoasedin murmur în tăcere și din tăcere în vispeste toate încet încet … Citește mai mult
Mâinile miros a gutui, a ienupăr și-a bine.Apa împietrise – și i s-a întors rodul în matcă:repurcedere tânără.După propriile-i urme, ochiul de veghe s-a luat ascuțit.Nu, conștiința n-a murit pe prispa învinsului.Timpul umblă prin lume.Înaintea mea-i atâta somn!În casa morților se vorbea cu fluturii de noapte.Pământul face femei de văpaiede care – dacă te-apropii – … Citește mai mult
Cu mâinile într-un munte de ceață,scotocii focul, am sculptatlucruri, copaci, idealuri.A fost o zi a mâinilor mele!Ziua întâia…Ziua a șaptea…Scormoneau bizonii de fier.Arpegiul de rouă-al diminețiiînăpustea hamacul – și aerul,aerul semăna cu conștiința, cu magistralele, cu revoluția.A fost o zi a mâinilor mele.Muntele bătrânilor dormea între spaime.Nepăsarea se risipi ca lintița de baltă:i-a stricat ziua … Citește mai mult
Nu-ți fă urcior din inima-mbrâncită.Bucuria nu rămâne ca un șervet pe careva veni să se șteargă altul.Portretul aerului încearcă fete-morgane;Să descoperi oameni – asta face cât aromatuturor fructelor lumii.Turmele umplu seara apa morților.Niciodată limita nu va cunoaște adevărul.Cum să mă despart de mine?Ideile se sculptează singure mergând împreună pe drum.Sunt o mulțime de lucruri pe … Citește mai mult
Toată ziua lucrai.Pârguiam rociBăui cântecBăui lumină.Aerul zgâria și-a-nvățatmeșteșuguri ciudate:să fie dulce ca strugurii,s-ademenească porumbeii sălbatici,din hleiul costeliv să scoată fiori și mătase,anotimpurile născute la câmp să le mângâie părul,sub fluviile orașelor s-aștearnă dimensiunile uluitoarecărora simplu li se spune: omenie – dar cineva înțelege mirajul acestui cuvânt,fără năravuri de jaf?.Cu puii după ea, prin pădure,toamna intra … Citește mai mult
Copacii de aici au învățat sculpturade la zeii genezei.Ei nu se văd nicăieri, dar foșnesc.Flote nesigure de bucle și crengi,înlăcrimând în păsări călătoare.Nu toate cerurile sunt pustii.Șerpi de chiciură neagră,încremeniți sub clopote.Ei nu se văd nicăieri.
Ni se cocoțase dimineața pe umeri și nu muriseră stelele.Niște mari argumente de piatră,cu pahare de soare în mână,spintecă visul.Ploile spațiilor spuneau că orașelevor veni din ce în ce mai aproape;și ierburile pământului au hrănit ciurde, oglindindu-leîn râuripe care pluteau corăbii cu flăcări la catarguri.Țara….Timpul umblă prin lume.Zorile ajung înaintea oamenilor.Ca niște jurisprudențe ale hazarduluidate … Citește mai mult
Ne opream în fața fiecărei luciri,atingându-ne tâmplele.Și cum te țineam cu brațul, lângă inimă,coama ta inelată-mi îmbrăca umărulcu o mantie foșnitoare.Ne priveam unul pe celălalt, deodată,ca pe o hartă a lumii.Râdeam de înfățișarea noastră, de faptulcă am două mâini.Le-ntindeam în aer, și tucredeai că sunt două spițe de roată,în timp ce gândurile ni se fugăreaupe … Citește mai mult