Pe dealul bătut de soare
Copilul paște cireada de bivoli.
Pe dealul bătut de soare
Copilul adoarme și visează că
Bivolii îl zdrobesc mugind în picioare.
Copilul visează și țipă în somn
Iar bivolii pasc nepăsători
Și nimeni nu știe că acolo se naște
În spaime cumplite un poet.
Pe dealul bătut de soare
Bivolii habar n-au de nimic
Dar tot sunt buni la ceva.
Sensul versurilor
Piesa surprinde nașterea unui poet într-un cadru rural idilic, dar și înspăimântător. Copilul, martor al naturii și al forței brute a animalelor, își descoperă vocația în mijlocul acestor contraste.