Nichita Stănescu – Geneza
Ne opream în fața fiecărei luciri,atingându-ne tâmplele.Și cum te țineam cu brațul, lângă inimă,coama ta inelată-mi îmbrăca umărulcu o mantie foșnitoare.Ne priveam unul pe celălalt, deodată,ca pe o hartă a lumii.Râdeam de înfățișarea noastră, de faptulcă am două mâini.Le-ntindeam în aer, și tucredeai că sunt două spițe de roată,în timp ce gândurile ni se fugăreaupe … Citește mai mult