Versuri corectate și adnotate
Pe după șură, lângă cimitirO pasăre s-a dezbrăcat de pene,Poate că i-o fi fost un soi de leneSau poate-un fel de silă și sictir.De-a duce pân’ la capăt sfânta frază,Inconștiența zborului fixatDe-un arhitect necunoscut în satDar bănuit în aerul de-amiaza.
Dau cu securea în copacși tare mi-e teamăcă o să cadă peste mine.Nu cade.Cu joagăruldesprind din el scânduraviitoarei mele mese de scris.Nimic nu e gata.Îmi lipsește scaunul,dar n-are a face,hârtia nu-i încă uscată;n-am nici cerneală..Poezia cade sub forța gravitațieiintelectului meupe locul unde ar fi trebuit să-mi stea casa.N-am ochelari!Păcat de poezie.
Ascund negrul la mine în corp,Aduc demoni la lumină, apoi devin orbSunt un corb captiv în ură de secoleSperanțe, doar iluzii de glorie, nu-s formate din moleculeDemonul din mine mă atacă cu reflexul opticA destinului, septic al declinului, morbid al veninuluiRătăcit printre spații virtuale și eclipseÎnconjurat de decepții, apocalipse, cataclismeConcepția de „etern” încă nedescris în … Citește mai mult
Connect-r.Ok, acum e timpul meu să mă întorc iar la genezăȘi să vă dau pe servă ca la tenis ca un vermisClasician de rap, ca Sinatra sau ca ElvisCând tu nici nu erai în p****, Dennis the menaceVino-ncoace fiul meu, întreabă-l pe tac-tuCine-a fost Rimaru, Deceneu sau VexxatuÎți trebuie istorie ca să îți faci bine … Citește mai mult
Dă Apocalipsa mai încetși-aprinde din nou luminadin genunchi îți scrie un poetîn versuri să-nceapă cina.Aprinde din nou luminaIuda-i fericit nevoie maredoar tăcerea poartă vinapentru rana următoare.Iuda-i fericit nevoie mareîn genunchi îți scrie un poetfruntea-i un apus de soaredă-i sufletul mai încet.Doamne oare-a cui e vinac-o să stingă iar lumina.
Asta-i prefață la ApocalipsăIgnoranții își pun căștile, dar al treilea ochi le rămâne în Soare, ca la eclipsăși n-au timp să reacționezeCedry2k e gata să le injecteze în capilare fobia beznei primordialepremergătoare genezei.Istoricii să-și notezeÎn 2007 la microfon vine să explodezecel mai capabil creier din istorieCel mai probabil stocând miliarde de giga de metafore în … Citește mai mult
Asta-i prefața la apocalipsă. Ignoranții își pun căștile,Da’-al treilea ochi le rămâne în soare ca la eclipsăȘi n-au timp să reacționeze. Cedric e gata să le injectezeÎn capilare fobia beznei primordiale premergătoare genezei.Istoricii să-și noteze: în 2007 la microfon vine să explodezeCel mai capabil creier din istorieCel mai probabil stocând miliarde de giga de metafore … Citește mai mult
Părea că-i un murmur, un vuiet șoptitde-o noapte-adâncită-n tărâm de coșmarcu zbateri de aripi în stei necioplitde mâini demiurge-necate-n amar.Era frământarea pământului mutdin zorii de teamă când Timpul trăiamiracolul vieții de prunc nenăscutîn lumea în care doar noapte era.Din cute săpate în maluri de hău,o flacără neagră a primului focgăsea pe o scară a sinelui … Citește mai mult
Pe dealul bătut de soareCopilul paște cireada de bivoli.Pe dealul bătut de soareCopilul adoarme și visează căBivolii îl zdrobesc mugind în picioare.Copilul visează și țipă în somnIar bivolii pasc nepăsătoriȘi nimeni nu știe că acolo se nașteÎn spaime cumplite un poet.Pe dealul bătut de soareBivolii habar n-au de nimicDar tot sunt buni la ceva.
„Copiii mei, ce veți aprinde ofrande”,și-a început Adam povestea, gol cu firea,„nu eu sunt cel care-a tocmit Zidirea,nu mie-mi cântă ploaia sarabande!Tocmit fusese Edenul, de Cel,care suflase-asupră-mi duh de viață,înnobilându-mă cu suflet de paiațăși-ncă aveam în trup un blând șrapnel,cu-arome brumării, de mugur de ceață.În fiecare noapte, când din stelepe bolți îmi apărea o candelă … Citește mai mult