Strofa 1:
Eu şi domnul Cioran, din aeroplan
Ne dăm drumul jos atât de frumos
Eu şi Salinger stăm afară-n ger
În secara mov, ca în alcov.
Refren:
Dar parcă cineva tiptil, tiptil venea
Cine-cineva şi ne turna
Ne turna-n pahare stropi dintr-o licoare
Cine-cineva, sau ni se părea.
Strofa 2:
Eu şi domnul Nichita alungăm ispita
Nu mai scriem elegii orice-ar fi
Eu şi domnul Villon într-un tomberon
Prindem raze mici, fără sclipici.
Refren:
Dar parcă cineva tiptil, tiptil venea
Cine-cineva şi ne turna
Ne turna-n pahare stropi dintr-o licoare
Cine-cineva, sau ni se părea.
Strofa 3:
Eu şi domnul Poirot, pe Brigitte Bardot
O pândim în joacă cum se dezbracă
Mie şi lui Pintilie, la o sindrofie
Ni se face frică de Mitică.
Refren (x2)
Dar parcă cineva tiptil, tiptil venea
Cine-cineva şi ne turna
Ne turna-n pahare stropi dintr-o licoare
Cine-cineva, sau ni se părea.
Ba da, ba nu, ba da, ba nu..
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de reverie boemă, în care naratorul se asociază cu figuri culturale marcante, trăind momente de inspirație și teamă într-un context social ambiguu. Sugerează o căutare a sensului și a frumosului în locuri neașteptate, sub influența unei prezențe misterioase.