Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Morții Se Vor Vii Prin Viii Nevruți Morți

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viață;
Fizicul trai se preschimbând în greață
La scurt timp.. celor ce-n comun visează.
Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup și suflet, matematic
Mister chimiotactic, de-un empatic
Aievea explodat.. ce-n hău reexplodează.
Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivență
De-o viață, existență, interdependență
Cu moartea-n jur.. ce viață reînvie.
De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice..
Nedepășind un nevăzut.. nesesizând exaltul.
Nici în prozaicul de-un gând nu explicăm
Cum dragi ce-au fost până la sacrificiu
Se regăsesc urgent într-un „chemat” supliciu
Misterios; de-a se-ntregi prin viața ce-o predăm.
E crucială întrebarea și-i complexă;
Cine pe cine cheamă sau se vrea
Să fie secondat, ori el să secondeze moartea
Ca o pedeapsă-n fond.. căci viața-n sine nu-i perversă.
Căci dacă moartea ne transformă în neant
Fără vreun viitor, putere sau exist,
Nu poate semn să dea -miracol precum Christ-
Să-și ceară, reușind, aproapele-n perdant?!.
Și ce-i pretins perdant, crează interdicții;
Șiruri întregi de zile-n gând spre nesfârșit
Să nu abdice de la țelu-i hărăzit
De-a fi în fond, de-a exista.. Nu-n dispariții.
E paradoxul dintre ocult și multă știință
Ce nu explică sau refuză să-nțeleagă
Că morți-iubiți urgent pieiri își leagă
Făr-a comunica-n vreun straniu de voință..
.. Decât de-a exista, ce-i rațiunea unică, credință;
Deci este mortul viu.. sau viul.. nu e ființă?!?..
Și atunci există nevăzutul, negrul, neființă,
Inexistent, o altă parte, o inesștiință???..
Și-n veci nu ne-ntâlnim..”lipsa” cu „e”.. cerință?!..
.. Sunt în explozie! Mortal de neputință!!!