Grigore Vieru – Ora Materna
Și-atunci, dubios, bărbatulFrângându-se din trunchi,Femeii sale-n fațăÎi pică în genunchi.Îi ia în gură sânulȘi-l soarbe el întâi,Să-l poată prinde prunculPlângând pe căpătâi.Cu laptele din țâțăȘi farmece sorbind,Vrăjit rămâne soțulPe ea în veci iubind.