feminitate

Emily Dickinson – LVII

de

Titlu divin e al meuFemeia fărăSemn.Greoaie onoareDată mieÎmpărăteasă a CalvaruluiRegal întrutotul darCoroana-Logodită, fără leșinDumnezeu ne-a făcut femeiCând două adunăGranat la granat,Aur la aur –Născut- căsătorit-AscunseÎntr-o ziTrei-Victorii-Soțul meuSpune femeiaRitmând melodia,Acesta este drumul?

Onelady feat By Onelady – Femeie

de

Nici luna plutitoare, nici stelele din cerN-or să pătrundă-n lumea, trecutelor plăceriN-or să pătrund-amarul pierdutei tinereți,Atinse-n umbra dulce, a tale-i frumuseți.Azi ești ca înger, și nu ca o femeie,Frumoasă cum nici Venus nu ar putea să steieTu ești un zeu în omenire, un soare între regi,Și așa pentru noi ai să rămâi în veci.Prin vremea … Citește mai mult

Recro – Ascunsul Testament

de

Io nu dau cu aspiratoru’ ca s-ar umple de fantome,nici praful nu prea-l șterg, ca particulele-s clone.După cine-a fost p-aici, io nu stau cu agarici,Nu mai stau c-obișnuiam să țin locu’ la tătici.Vine bărbatu’ la tine, n-a găsit vreodată-n masăaltceva decât mașina ce spală rufe cu forța.Sleită de puteri, le făcea la toți mâncare,io nu … Citește mai mult

Radu Cârneci – Invocație Târzie

de

Stăpâna mea, primordială,zee purtând în chip sublimul de femeeurcând adâncul vieţii de din moarte – iar eu,Osiris, datul tău de soarte –tu ai rămas ca vârful în ideepurtând în chip sublimul de femee(altarul tău îl voi sluji-n vegheremisterizând la marile-ţi misterestatura ta mă va-mplini-n staturăcu numele-ţi sfinţi-voi aspra gurăimnificând puterii prin puteremisterizând la marile-ţi mistere)când … Citește mai mult

Grigore Vieru – Femeie

de

Îmi placesă te ghemui la pieptu-micând pe cer tunetulse dă fioros de-a dura.Îmi placesă văd cum se sperie buzele talecând, rușinoase,ating băutura.Îmi placecând te sperii de nimică…Bunăoară, de-o furnicănimerindu-ți după gât.Ești gingașă, mică –mugur înveselind copacii…și totușipe umerii tăise reazămăcerul de pace!

Gerard De Nerval – Femeia E Iubirea

de

Femeia e iubirea, e gloria, credința;Copiilor ce-i crește, omului mângâiat,Ea sufletul le-nalță, le-alină suferința,Precum un duh din ceruri în lume exilat.De trudă povârnit ori de prea crudă soartă,La glasu-i omul saltă, fruntea-i lumini adună;În veci nerăbdător în cursa lui deșartă,I-ajunge un surâs și sufletu-i se-mbună.De fier ni-i veacul: slava abia se deslușește;Nu-i chip să vină … Citește mai mult

Gheorghe Tomozei – Amintirea De Demult

de

Tocmai pusesem de cafea,Tocmai înființam, cum se zice,Un textCând în prag a apărutEa.Își răsturna părulPeste umerii goiDe parcă ar fi dat o proclamațieCătre popor.De parcă ar fi lansatȘiroitoare coduri de legi, edicteCu judecăți primitive. ÎnrobitoareTratate. Chemări la război.În vreme ce euScriam versuriLa o lampăCu greieri…