Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – În Curs de Frumos

Se scaldă lumea-n frumuseţe
De chipuri, trupuri efilate,
De-o rasă-n pic de tinereţe,
Sublimă, ca o sanctitate.
E plin văzduhul, fermecat
De mlădieri de coapse lungi,
De-obraji cu buze de-nrămat,
De ochi încoloraţi, prelungi.
Răsfiră adieri de vânt
În degete fine de zâne,
Se pogorând cer pe pământ
Printre cosiţe-n lungi cunune.
Se prinde iris cerc de sfoară
Pe mijloc strâmt, cu bust de rază
Şi se aşează-n şold-vioară,
Rotund, pe-o liră stând să cază.
E gâtul şip pe-un umerar
Firav, cu-amestec de vigoare
Să ţină cupe de nectar,
Să crească din boboc iar floare.
Şi pasu-i gambă cum picur
Între văzduh şi vis de-abis,
În mers candid, fugar de licur,
La întâlnirea ce-a promis.
Şi lângă toate-i talismanul;
Un fir de aur fin pe gleznă,
Pe-un toc în punct, ţinând pocalul
De sângele-n rubin, miresmă.
Nu ştiu de duh umple cleştar
În fir-şuvoi, suflet la fel,
Nici minte câtă este dar,
Nici cugetul cât e fidel?..
.. Doar că pereche i-e străjer
De val, în canion de fibră,
De braţ învârcolat de fier,
De minte-vifor, fapte-avidă..
.. E-un pic de stal, de duritate
Să ţină-mbrăţişat subtilul,
Plăpânda de feminitate..
E vaza florii.. E masculinul!.