fantana – Versuri.pro

Daniela Condurache - La Fântână, la Izvor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

– La fântână, la izvor
Mă duc, mamă, că mi-i dor
De oleac’ de apă rece
Că mă tem ca să nu sece,
Mă duc iute-amu degrabă
S-aduc o cofă de apă.
– Tu, Danielă, fată, hăi,
Dar n-or dat lupii la oi,
Și ce ești așa de grăbită,
Fugi și-adu lemne la plită,
Lasă apa că nu seacă,
Fată, hăi, parcă ești beată!
– Lasă, mamă, lemnele,
Dă-mi fuguța cofele
Că grăiau vecinele
Că seacă fântânele
Și bădița mă așteaptă
Să m-ajute să scot apă.
– Danielă, tu copilă,
Nu ți-o plâns nimeni de milă,
Văd că razna ai luat
De când Petrea te-o pupat,
Arunci apa prin grădină
Și-o tai iute la fântână.
– Tu, mămucă, să-mi dai pace,
Eu mă duc că badea-mi place,
Nu-mi mai tăia calea-n prag
Că mă duc la cin’ mi-i drag,
De ți-i drag ori ți-i urât
El îi badea-al meu iubit.

Duiliu Zamfirescu - La O Fântână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doarme Roma prin ruine
Umplu crinii atmosfera
Cu miresme de demult.
Sunători din mandoline
Trec, zicându-şi „buona sera”.
Eu ascult:.
Moare cântecul pe cale;
Gâlgâitul de chitară
Rar şi rar îl mai îngână.
A rămas acum pe vale,
Strajă nopţilor de vară,
O fântână.
Salve limpede făptură,
Tu, ce-ai pus prin împrejururi
Floare albă lângă floare!
Prin scirocco şi căldură
Numai tu rămasa-i pururi
Cântătoare.

Dumitru Corbea - Iubita De La Fântână

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Lângă fântână am văzut-o,
Făcându-și mâinile căuș,
Cu părul negru, jucăuș
Și o strigam în gând: iubito!
N-a vrut să-mi spună cum o cheamă
Și m-a privit cu dușmănie.
Aș fi ales-o dintr-o mie
Numai pe ea, de bună seamă.

Mai trec și azi pe la fântână.
S-a măritat iubita mea.
Din pumn și azi apă mai bea
Când vine seara la fântână.

Dinu Flamand - Un Pumn de Nămol

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Un băiețel (cam așa cum ți l-ai dori – cu pistrui)
țâșnește din casă și începe să zboare
timpanele dau să-i pocnească de fericire
este o vară cât cerul, omizile ronță-ronțăiesc
din frunzele dudului.
Ar putea să ajungă din urmă zăpezile, ar putea
răsturna berbecii deasupra norilor
cu nuiaua de-alun.
El zărește
cu un ceas mai devreme piatra de care
se va împiedica bețivul din cârciumă,
el aude departe vântul sosind
să ridice în clarul fustelor
căsele transparente. strigă larva
coconului de mătase, dar și mătasea;
se reazămă – suveran peste sclavii furnicilor –
de curbura aerului, mușcă din fructele curcubeului.
Ți-l dăruiesc astfel, în patru dimensiuni, înainte să cadă.
Spre amiază îl va striga o voce, îi va fi sete și-atunci va bea dintr-un pumn de nămol apa fostei fântâni.

George Țărnea - Flux Intim

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a scurs atâta iarnă, iubito, și mă doare
Fântâna împietrită sub delicatul frig
Dar întorcând o brumă de suflet spre candoare
Mai cred în taina ierbii și numele ți-l strig.
Răsar din nou cocorii pe tencuiala crudă
Și necuprins de largă a zărilor de dor
Când sub mirajul ploii începe să se-audă
Prin lujerul fântânii.. bătaia altui zbor.

Maria Ciobanu - Pe Drumul de la Fântână